Îngerul cu mașina

   Cu mulți ani în urmă, în Australia trăia o familie credincioasă cu doi copii, un băiat, Petru, și o fetiță, Maria. Ei aveau multe cărți și le plăcea foarte mult să citească. Mariei îi plăceau în mod deosebit cărțile cu basme și deseori se transpunea în lumea basmelor. Când era cu Petru pe afară și se jucau, atunci ea dădea frâu liber fanteziei și vedea în fiecare copac, în fiecare tufă, în fiecare stâncă un oarecare personaj din basmele pe care le cunoștea din cărțile ei.

   Într-o zi frumoasă de vară, copiii au plecat în pădure cu mătușa lor, doamna Vasiliu. Mama lor plecase cu mașina în oraș. Copiii se dedară cu totul din nou ocupației lor preferate. Își închipuiau că văd peste tot uriași și pitici, zâne și zmei. Nu după mult timp au descoperit chiar în apropierea lor pe o bancă la marginea pădurii o femeie bătrână. „O vrăjitoare, o vrăjitoare!“ au strigat ei în același timp. Tocmai voiau să se furișeze în apropierea bătrânei pentru a o privi cu exactitate. Doamna Vasiliu observă însă la timp acest lucru și îi chemă încet pe copii înapoi. Apoi le spuse că nu există vrăjitoare. Citirea cărților de basme le sucise după câte se părea cu totul mintea. Ce ușor ar fi putut-o speria pe femeia bătrână!

   Doamna Vasiliu i-a luat pe cei doi copii de mână și s-au îndreptat încet spre bancă. Se putea observa că femeia bătrână era obosită. Mariei i se făcu milă de femeie și i se adresă prietenos:

   - Cine sunteți dumneavoastră și ce faceți aici în pădure?

   - Îți spun, copila mea, răspunse bătrâna. Doresc să merg la cunoscuții mei, dar mă tem că nu voi ajunge la țintă, căci sunt foarte obosită și calea este lungă.

   Atunci, Maria o privi pe femeia bătrână cu multă dragoste și o întrebă:

   - Credeți în Dumnezeu?

   - Desigur, copila mea, a fost răspunsul.

   - Atunci rugați-L să vă trimită un înger, care să vă ducă la cunoscuții dumneavoastră. Cred că El va face acest lucru, dacă Îl rugați.

   - Ah, copilă, astăzi nu mai vin îngeri din cer pentru a ne ajuta. Aceasta a fost cândva, pentru că așa scrie în Biblie, dar astăzi totul este altfel.

   După ce copiii și mătușa lor și-au luat rămas-bun de la femeia bătrână, s-au îndreptat spre casă. Dar Mariei nu-i ieșea din cap nicidecum această întâmplare. Se gândea mereu la scurta discuție. Oare chiar nu mai vin astăzi îngeri? În mers, Maria își împreună mâinile și se rugă în liniște, ca Domnul Isus să trimită totuși un înger, care să o ducă pe femeia bătrână la cunoscuții ei. Maria era foarte sigură că rugăcinea ei va fi ascultată.

   Când au ajuns acasă, au observat că mama lor nu sosise încă. Întârzia mai mult decât de obicei. În sfârșit sosi.

   - Copii, povesti mama, am întârziat mult astăzi. Dar am găsit sus la marginea pădurii pe o bancă o femeie bătrână, care nu putea merge mai departe. Era foarte obosită, iar calea până la cunoscuții ei era lungă. Am luat-o în mașină și am dus-o la cunoscuții ei.

   - Ah, mamă, atunci tu ai fost îngerul pe care l-a trimis Dumnezeu! exclamă Maria.

   - Ce spui, copila mea? întrebă mama puțin uimită.

   Atunci, copiii începură să-i povestească. După ce i-au povestit totul, mama a spus:

   - Acum înțeleg și eu de ce femeia bătrână vorbea mereu de un înger, care venise într-adevăr. Am crezut că visează. Deoarece a fost circulație mare pe șosea, n-am putut să discut prea mult cu ea și n-am înțeles nimic din ceea ce a spus. Vorbea mereu de un înger.

   Nu a ascultat Domnul Isus într-un mod minunat rugăciunea Mariei?