Peste câteva săptămâni, Tudor trebuia să
termine şcoala. Cu toate că se rugase deja deseori Domnului Isus, pe care Îl
cunoştea ca Mântuitor al său personal, să-i dea un loc de formare profesională,
nu găsise până acum nici unul.
Într-o zi, părinţii lui Tudor au primit în
vizită pe un domn care locuia în vecinătate. El i-a întrebat: „Are fiul dumneavoastră
un loc de ucenic la o întreprindere? Dacă vrea, poate să înceapă la noi cu pregătirea
pentru comerciant de comerţ angro.“
Părinţii s-au bucurat desigur de această
ofertă, pentru că era vorba de o firmă renumită, în care domnul Botezan a avut
de mulţi ani de zile o poziţie de conducere. Această meserie corespundea şi dorinţelor
lui Tudor.
„Dar, cum de aţi venit, ca să-i oferiţi
fiului nostru acest post, mai ales că nici măcar nu s-a prezentat la
dumneavoastră?“ au vrut să afle părinţii lui Tudor de la reprezentantul
comercial.
„Vreau să vă explic“, a răspuns acesta. „De
mulţi ani merg cu maşina de mai multe ori zilnic pe această stradă, şi
totdeauna purtarea fiului dumneavoastră m-a surprins plăcut. Am observat de mai
mult timp purtarea lui exemplară faţă de adulţi şi faţă de colegii lui de joacă
şi de şcoală, astfel încât m-am gândit adesea: Acest tânăr aş vrea să-l am ca şi
coleg. Sunt foarte bucuros că sunteţi de acord cu oferta mea prin faptul că acceptaţi
angajarea lui în întreprinderea noastră.“
După ce domnul Botezan şi-a luat rămas-bun,
părinţii împreună cu fiul lor i-au mulţumit Domnului pentru conducerea Sa
minunată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu