Locuieşte Dumnezeu în spatele norilor?

   Poate te-ai gândit vreodată unde Se află de fapt Dumnezeu. Unii oameni spun: „Nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu, de aceea nici nu cred că există.“ Tu crezi totuşi că există vântul? L-ai văzut vreodată? Se vede într-adevăr cum se mişcă pomii în vânt, dar vântul însuşi nu se vede. Aşa este şi în cazul lui Dumnezeu. Vedem cum lasă să răsară soarele, cum dă ploaie, hrană şi viaţă. Noi suntem total dependenţi de El, indiferent că Îl vedem sau nu. Dacă întrebi unde este El, atunci răspunsul este foarte simplu: peste tot. Biblia relatează despre aceasta în Psalmul 139. David, împăratul lui Israel, L-a cunoscut pe Dumnezeu şi a scris această experienţă.

   Dacă aş vrea să-L caut pe Dumnezeu şi L-aş căuta pe pământ, nu L-aş găsi niciodată. Ar trebui să-L caut în întreg universul, dar totuşi nu L-aş putea vedea pe Dumnezeu. El este mult prea mare şi prea sfânt, pentru a fi văzut cu ochii omeneşti. Şi totuşi, El este aşa de aproape de mine, încât mă înconjoară din toate părţile. El îmi este mai aproape decât aerul pe care îl respir. Şi El mă vede dacă stau jos sau mă ridic, dacă stau culcat sau merg. Înainte să spun un cuvânt, El îl ştie deja. Chiar gândurile mele cele mai ascunse, pe care nu le-aş spune niciodată vreunui om, le cunoaşte de departe. Înaintea lui Dumnezeu nu poţi să te ascunzi, căci înaintea Lui nu rămâne nimic ascuns. Tu nu te poţi strecura pe furiş pe lângă Dumnezeu. Chiar dacă ai avea intenţia să faci aceasta, Dumnezeu ar şti dinainte.

   Unde aş putea fugi de faţa lui Dumnezeu? Dacă aş lua un avion şi aş zbura pe insula cea mai singuratică din Oceanul Pacific, Dumnezeu este şi acolo. Dacă m-aş ascunde în peştera cea mai adâncă şi mai întunecoasă a întregului pământ, şi acolo El mă vede. Chiar şi întunericul este pentru El lumină. Dacă m-aş pune într-o rachetă spaţială şi aş zbura pe lângă lună spre stelele cele mai îndepărtate, pe care nu le-a ajuns niciodată vreun om, Dumnezeu este şi acolo. El ţine mâna Sa peste mine. Chiar dacă aş vrea să mă refugiez în moarte şi aş lăsa ca trupul meu să fie ars şi cenuşa spulberată în mare, totuşi nu aş putea să fug dinaintea lui Dumnezeu. Pentru că şi morţii vor sta înaintea lui Dumnezeu şi vor fi judecaţi după lucrările lor. Orice încercare de ascundere este fără sens. El te va ajunge întotdeauna.

   Dumnezeu m-a creat în pântecele mamei. El m-a făcut unicat, încât nu mai există un alt om care să arate exact ca mine. Fiecare om este unic pe întreg pământul, creat de Dumnezeu. El cunoaşte pe fiecare om înainte cu mult de a se fi născut. Cu fiecare om, El are un plan şi o ţintă: viaţa veşnică în slava Sa cerească. – Cine nu trăieşte după planul lui Dumnezeu, va greşi această ţintă.

   Chiar dacă ar vrea să fugă de Dumnezeu, fuga lui ar sfârşi în iad. Noi toţi nu am trăit după planul lui Dumnezeu şi astfel am greşit ţinta. Dar Domnul Isus a venit pe pământ. El a îndeplinit planul lui Dumnezeu şi a purtat pedeapsa în locul nostru. De aceea calea spre cer se poate atinge numai prin Isus Hristos.

   Am văzut cât de fără sens este să alergi de Dumnezeu. Este mai bine să rămâi înaintea Lui. Cum se face aceasta? Pentru că Isus Hristos ne înconjoară din toate părţile şi ştie cuvintele şi gândurile noastre, să ne adresăm Lui în rugăciune. Să-I spunem că vrem să trăim după planul lui Dumnezeu şi să-L rugăm să ne ajute la aceasta. Cu El putem vorbi ca şi cu cel mai bun prieten de-al nostru, chiar dacă nu Îl vedem. De asemenea, El ne aude rugăciunea noastră, chiar dacă doar o gândim. Să Îl rugăm să ne conducă de pe calea greşită şi rea pe calea veşnică. Aceasta duce în slava Lui. Isus Hristos va interveni atunci ca Mijlocitor pentru noi şi ne va îndreptăţi. Atunci avem pace cu Dumnezeu şi nu mai trebuie să fugim dinaintea Lui. Acum putem să-L numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru“.