„Vine de sus!“ (3)

   Wilhelm căuta de lucru. Un domn a fost interesat de el, pentru că deseori spunea: „Totul vine de sus!“ Cu aceste cuvinte dorea să spună: „Indiferent ce se întâmplă, totul vine de la Dumnezeu.“

   Acum domnul i-a cerut să vină la el, pentru a afla mai multe despre viaţa lui Wilhelm. La sfârşit, Wilhelm a primit o monedă de argint, care era de o sută de ori mai valoroasă decât mărunţişul, pe care îl primise mai înainte.

   Bărbatul l-a îndrăgit pe Wilhelm şi i-a făcut o ofertă extraordinară. S-a întâmplat aşa: slujitorul acestui om bogat plecase.

   - Prietenul meu, poţi să începi să lucrezi la mine! Wilhelm s-a bucurat. Dorinţa lui se îndeplinise. „Vine de sus!“ Acest lucru trebuia să-l audă numaidecât mama lui adoptivă. Dar şi angajaţii casei omului bogat au aflat de bucuria sa. Wilhelm nu a ascuns faptul că Dumnezeul său îi „procurase“ acest loc de muncă. Desigur, aceasta nu a adus numai înţelegere faţă de el; adesea era batjocorit. La noul lui loc de muncă, Wilhelm era harnic şi sincer. Angajaţii casei însă nu. Sau cel puţin nu întotdeauna. Existau unele lucruri în casa cea mare, pe care le-ai fi putut folosi...

   Wilhelm nu putea să tacă. El nu-i „pâra“ la stăpânul său, dar dojenea pe personalul casei. Se înţelege că Wilhelm nu numai că avea de îndurat acum batjocuri, dar ceilalţi îi făcea viaţa grea.

   Wilhelm avea o „relaţie bună“ cu stăpânul casei. Adesea, el era chemat de stăpânul casei la el şi discutau despre lucruri interesante.

   Domnul în vârstă trăise până acum fără Dumnezeu. Chiar dacă era deosebit de inteligent, Wilhelm se mira totuşi puţin de necunoştinţa lui cu privire la lucrurile referitoare la Biblie.

   - Aşa o încredere cum ai tu faţă de Dumnezeu, aş dori să am şi eu, spunea adesea bărbatul. Wilhelm îi spunea despre dragostea lui Dumnezeu, care L-a trimis pe Fiul Său pe pământ pentru a salva pe păcătoşi.

   Wilhelm se afla deja de mai mulţi ani în această casă. Din Wilhelm, băiatul de odinioară, se făcuse un tânăr. Îi mergea mult mai bine ca înainte. Dar principiul său „Totul vine de sus!“ nu l-a uitat. El a rămas credincios Dumnezeului său şi era mulţumitor pentru locul lui bun de muncă. Dar această situaţie se putea schimba curând. Angajaţii casei tremurau pentru angajarea lor ulterioară.

   De ce? Domnul în vârstă se îmbolnăvi deodată. Ce putea însemna aceasta pentru aşa angajaţi infideli?

   Starea se înrăutăţea de la o zi la alta. Şi pentru Wilhelm va însemna că îşi va pierde locul de muncă.

   Zi de zi, Wilhelm îl înlocuia pe cel care îl îngrijea pe domn, pentru a veghea la patul bolnavului.

   Într-o seară, domnul bogat, aproape de moarte, îi spuse lui Wilhelm:

   - Wilhelm, aşază-te aici, trebuie să vorbesc cu tine! Şi a început direct subiectul lui: Ce crezi, Wilhelm, Dumnezeu mă mai iubeşte, când eu toată viaţa mea m-am gândit numai la mine?

   Când Wilhelm a auzit cuvintele acestea, spuse bucuros:

   - Oh, domnul meu, aceasta vine de sus! – Da, Dumnezeu vă iubeşte, vă spun cu siguranţă: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea – şi de această lume aparţineţi şi dumnevoastră –, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

   Bolnavul deveni liniştit. Apoi spuse:

   - Oh, Wilhelm! Eu voi muri curând, şi încotro voi merge atunci? Deabia acum văd ce păcătos mare am fost, iar acum este desigur prea târziu!

   - Nu, domnul meu drag, nu este prea târziu. Acum mai este timp să-L puteţi găsi pe Domnul! Wilhelm se rugă cu seriozitate cu voce tare către Dumnezeu pentru sufletul muribundului, încât acesta izbucni în plâns. Înainte ca Wilhelm să spună „Amin“, el spuse:

   - Da, o, Dumnezeule, acum cred că mă iubeşti!

   Câteva zile mai târziu, domnul în vârstă, care devenea tot mai slăbit, îi spuse lui Wilhelm:

   - Deci de aceea a trebuit să te angajez, pentru ca să cunosc dragostea şi îndurarea lui Dumnezeu. Da, aceasta vine de sus!

   Domnul în vârstă muri fiind împăcat cu Dumnezeu.

   Iar Wilhelm?

   Acesta nu ştia ce i se întâmplă, când testamentul celui mort îl făcuse proprietarul casei. A fost un lucru onorabil, că Wilhelm a luat-o la sine pe mama lui adoptivă, bătrână şi bolnăvicioasă.

   Wilhelm se dedică vestirii Evangheliei. Iar în camera lui de zi era agăţat un vers pictat:

   Tot ce este bun vine de sus.

(sfârşit)