Un tânăr telegrafist dintr-un mic oraş din
Anglia a recunoscut starea pierdută a inimii sale. O noapte întreagă a
petrecut-o nedormind. Era convins că avea nevoie de un Mântuitor. Astfel a mers
dimineaţa la lucru cu rugăciunea vameşului pe buze: „Dumnezeule, ai milă de
mine, păcătosul!” Vremea plăcută, senină şi împrejurimea frumoasă nu-l
interesau astăzi. El tânjea doar după pacea lui Dumnezeu. În timp ce se ruga
întruna: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”, aparatul porni. El luă o
telegramă de la „Herbert” din Windermere adresată către „T.J.” din Workworth:
„Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! - În El avem
răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului
Său.”
O astfel de telegramă nu a văzut niciodată.
Era adresată unei fete de casă, care în necazul inimii ei trimisese o scrisoare
către fratele ei Herbert. Această telegramă aducea o binecuvântare dublă, căci
sosi şi la tânărul telegrafist ca un răspuns direct din cer la rugăciunea lui.
El a acceptat-o aşa, iar prin credinţa în Mielul lui Dumnezeu a găsit odihnă
pentru inima lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu