În pericol

   Ziua de şcoală a Elenei a fost aşa de obositoare! Astăzi au scris dictare. Elena nu era aşa de sigură, dacă a scris corect toate cuvintele. Ieri când a exersat acasă, a mers totul bine, dar la şcoală a fost aşa de emoţionată şi sigur a făcut câteva greşeli.

   Adâncită în gânduri, Elena păşea agale spre casă. Aproape că nu putea să-şi ridice picioarele. Picioarele o dureau de la ora de sport. Astăzi au trebuit să exerseze pentru alergarea prin pădure. Desigur, s-a străduit cât a putut. Şi, într-adevăr, a fost a doua. A fost super! Dar acum era obosită, foarte obosită.

   Pe când Elena se târa spre casă, a observat că o maşină a oprit lângă ea. Şoferul s-a uitat la ea şi Elena s-a simţit imediat stânjenită. S-a uitat repede în altă parte şi a mers mai departe. „Să nu mă mai uit într-acolo“, s-a gândit ea. Maşina a plecat încet mai departe. Elena păşea de-a lungul trotuarului. Iarăşi a văzut maşina oprindu-se la marginea străzii. Şoferul a dat geamul în jos şi a spus: „Ei! Arăţi obosită. Să nu te duc repede acasă?“

   Elena a înghiţit în sec. Să ajungă repede acasă ar fi nemapomenit. Dar nu avea voie să urce în nicio maşină străină. „Nu, mulţumesc“, a spus ea tare şi a mers mai departe. Dar bărbatul nu s-a lăsat. Iarăşi s-a adresat Elenei. Elenei i-a fost teamă. „Doamne Isuse, ajută-mă!“ s-a rugat ea. Şi apoi a luat-o la fugă. Aşa de repede cât o ţineau picioarele ei obosite. Dar deodată acestea nu au mai durut-o aşa de rău. Şi ghiozdanul greu aproape că nu-l simţea pe umeri. Era ca şi când cineva o împingea înainte.

   Încă două case, şi Elena s-a aflat în faţa uşii casei ei. Repede a apăsat butonul de la sonerie şi s-a uitat înfricoşată în jur dacă bărbatul sau maşina străină mai erau acolo. Dar nu mai era nimic de văzut.

   Când s-a deschis uşa, Elena căzu în braţele mamei ei. Toată puterea a lăsat-o deodată şi Elena a început să plângă. Mama a luat-o în braţe şi a îmbrăţişat-o. După câteva minute, a întrebat: „Ce s-a întâmplat, Elena?“

   A durat un timp până când mama a înţeles din crâmpeiele de cuvinte ale Elenei despre ce era vorba. Ea a mângâiat-o cu dragoste pe fiica ei pe obraji şi a spus: „Acum vrem să-I mulţumim mai întâi Tatălui din cer că te-a păzit şi ţi-a dăruit putere să alergi spre casă. Bine că te-ai gândit să-L rogi să te ajute. El singur a fost Ocrotitorul tău şi te-a păzit de rău!“

   Seara când Elena se afla în pat, mama a intrat pentru a-i spune „Noapte bună“. Ea a adus un bileţel pe care l-a agăţat deasupra patului Elenei. Pe el era scris:

„El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.“

   Elena şopti: „Mulţumesc, mamă!“ şi se cuibări sub pătură.