Numărul telefonic al poliţiei, salvării, pompierilor 112

   Este într-o zi de luni. Nicu stă la masa lui şi se gândeşte intens la temele de casă la matematică. La ultimul test a primit un şase. La şedinţa cu părinţii, profesorul de matematică s-a plâns de el. De aceea Nicu trebuie să-şi rezolve acum temeinic temele de casă.

   Deodată aude gălăgie afară. Nicu se uită pe fereastră. Pe stradă, direct în faţa casei lor, stă un microbuz albastru. Şoferul a coborât din maşină şi a sărit în mijlocul şoselei. „Ajutor, ajutor...“, strigă el deznădăjduit şi dă din braţe.

   În spatele autobuzului arde cu vâlvătăi mari. Fum negru tâşneşte din ferestre şi din uşa deschisă a şoferului. „Ajutor, ajutor, chemaţi pompierii!“ urlă bărbatul. Pasagera de lângă şofer stă pe trotuar albă ca varul. De groază îşi ţine ochii închişi.

   Nicu aleargă repede la bucătărie.

   - Mami, trebuie să sunăm la pompieri. În faţa casei pe stradă arde un autobuz! strigă el agitat. Mama aruncă o privire pe fereastră şi vede imediat ce se întâmplă afară.

   Ea aleargă pe hol, pune mâna pe telefon şi formează: 1 - 1 - 2. „Da, aici centrala poliţiei, salvării, pompierilor din N.“, se anunţă o voce la celălalt capăt al firului. „Numele meu este Irina Horea şi în faţa casei noastre pe strada Morii arde un microbuz“, se bâiguie mama în receptor.

   „Există răniţi sau există pericolul ca incendiul să cuprindă vreo casă?“ întreabă vocea. „Nu“, spune mama, „pasagerii au coborât.“ -  „Atunci vă rog să aveţi grijă ca nimeni să nu stea aproape de autovehiculul incendiat. Rezervorul de benzină poate exploda. Noi ne aflăm deja pe drum, strada Morii, ce număr aveţi la casă?“ - „Doisprezece“, răspunde mama şi pune receptorul jos.

   - Tu rămâi aici în casă, spune categoric mama lui Nicu, în timp ce eu îi atenţionez pe oamenii de pe stradă.

   Imediat Nicu aleargă în camera lui şi ocupă postul de observaţie în spatele ferestrei. El poate vedea totul foarte exact: autobuzul, care arde cu vâlvătaie, oamenii şi pe mama care tocmai iese acum din casă. Mama le vorbeşte celor doi liniştindu-i. Apoi îi trage pe cei doi o bucată bună de la autobuz într-o intrare de la o casă.

   „Unde rămân pompierii?“ se întreabă Nicu. Dar imediat aude sirena. Cu roţile scârţâind, o maşină ia curba după colţ şi se opreşte aproape în spatele autobuzului incendiat. Doi bărbaţi în uniforme albastre coboară în acelaşi timp din maşină: POLIŢIA.

   Iarăşi se aude sirena. De data aceasta sunt două autovehicule. Nicu poate să constate acest lucru după sunetele diferite. Pompierii nu desfac un furtun cu apă, ci apar la faţa locului cu mai multe stingătoare cu spumă.

   Cu şuierat puternic, flăcările dispar sub o pătura de spumă. Chiar prin fereastra închisă, Nicu simte miros de ars. Miroase urât a cauciuc şi a plastic ars. Acum pompierii desfac totuşi un furtun mic de apă. Autobuzul este udat temeinic. Încet, fumul dispare.

   Pompierii cu jachetele lor de un roşu aprins împachetează. Pentru ei, un astfel de incendiu este un lucru zilnic. Unul dintre poliţişti scrie un proces-verbal al accidentului. Celălalt stă la maşina de poliţie şi transmite prin radio.

   Tocmai când pompierii urcă în maşina lor, se apropie un vehicul de remorcare. „Servciul de remorcări“ este scris cu litere mari pe cabina conducătorului. Doi bărbaţi în haine de lucru coboară din maşină şi încep rapid munca. Ei trag microbuzul complet ars pe suprafaţa de încărcat oblică. Poliţiştii iau cu ei pe şofer şi pe soţia lui. Vehiculul de remorcare pleacă în spatele maşinii de poliţie.

   Nicu se aşază iarăşi la masa lui de lucru. Înainte mai aruncă o privire pe stradă. Dar acolo se mai vede doar o pată mare şi neagră.

   Ştii de ce ţi-am povestit această întâmplare?

   Pentru că doresc să-ţi spun că şi în cer există o „centrală a poliţiei, salvării, pompierilor“. Domnul Isus a murit la crucea de la Golgota pentru păcatele noastre. Acolo, El a fost pedepsit pentru faptele noastre rele. Isus Hristos a făcut aceasta, pentru că El te iubeşte. Astăzi, El aşteaptă să-L chemi. Pentru aceasta nu ai nevoie de un telefon. Roagă-te Lui, recunoaşte înaintea Lui păcatele tale. Crede în Domnul Isus. Atunci afli iertare şi bucurie veşnică.