Mathilda Wrede şi întemniţaţii ei

   Baroneasa Wrede a trăit între anii 1864 – 1928 în Finlanda şi a fost numită „prietena întemniţaţilor”. Cum s-a ajuns la acest nume? După o predică despre dragostea lui Dumnezeu, Mathilda a înţeles cât de mult o iubeşte Isus şi pe ea. Ca mulţumire pentru aceasta, ea şi-a încredinţat Domnului Isus întreaga ei viaţă: El să dispună de ea şi să o folosească unde vrea. Dar unde va fi? – Ea văzuse adesea întemniţaţi la lucru. Într-o zi, un astfel de om i-a reparat broasca de la uşă. Ea i-a vorbit despre dragostea lui Isus şi el a răspuns: „Ah, stimată domnişoară, ar trebui să veniţi la noi şi să ne vorbiţi aşa. Am avea nevoie.” Ea i-a promis că va veni şi l-a vizitat pe el şi pe alţii în închisoare.

   Într-o noapte, Mathilda a văzut în imaginaţia ei pe un întemniţat care a spus cuvintele: „Mii de suflete sărmane legate suspină după viaţă, libertate şi pace. Spune-le un cuvânt despre Isus, care poate să-i elibereze, atât timp cât mai ai timp.” Mathilda ştia acum sigur: Domnul Isus vrea viaţa mea pentru întemniţaţi.

   A avut 20 de ani când a stat în faţa celei mai mari închisori din Finlanda. Cel puţin 500 de criminali se aflau acolo. Şi acum trebuia să meargă singură la fiecare în celulă. Nu s-a speriat retrăgându-se fără curaj? Domnul Isus a asigurat-o: „Eu merg cu tine şi Eu sunt mai puternic decât păcatul cel mai îngrozitor, Eu am biruit păcatul şi moartea.” Întărită de acest cuvânt, Mathilda a păşit în închisoare.

   Mathilda a predicat întemniţaţilor nu numai dragostea Domnului Isus, ea a trăit ceea ce spunea. – Un criminal suferea mult, pentru că făcuse în viaţa lui numai rău. Nici măcar de o singură faptă bună nu îşi putea aminti. Mathilda se gândi: „Trebuie să-i dau prilejul, ca el să facă ceva bun.” Ea l-a rugat să-i dea ceva de băut. El s-a îngrozit: „Nu este posibil, ca o aşa domnişoară aleasă să bea din cana mea murdară.” Mathilda a rămas statornică în rugămintea ei până când criminalul i-a întins cana sa. O lumină trecu peste faţa lui întunecată când ea a băut. Ea atinsese inima întemniţatului. Acum el a putut să o asculte când la următoarele vizite i-a vorbit despre dragostea Domnului Isus.

   Un întemniţat a întrebat-o într-o zi pe Mathilda Wrede: „Este într-adevăr adevărat că Domnul Isus vrea să şteargă cu sângele Lui omorurile pe care le-am făcut?” Mathilda a putut să-i arate aceasta în Biblie: „Este voia lui Dumnezeu”, a spus ea, „ca să ţi se ierte toate păcatele tale şi să te mântuiască. Încrede-te pe deplin că Domnul Isus a luat asupra Lui pedeapsa ta – moartea – în locul tău, şi vei fi eliberat.” – „O, de s-ar lumina curând totul pentru mine! Vreau să încerc să mă rog”, a fost răspunsul răufăcătorului. Mathilda a fost sigură că Domnul Isus nu-L va alunga pe acest ucigaş şi ea i-a mulţumit din inimă Domnului Isus că El a făcut posibil acest lucru prin jertfa Lui.

   Mathilda Wrede a participat la o conferinţă a funcţionarilor importanţi ai închisorilor din diferite ţări. Un om cunoscut a spus acolo: „Există criminali care nu mai pot fi recuperaţi şi de aceea trebuie să fie omorâţi.” Mathilda a trebuit să ia cuvântul în faţa tuturor acestor bărbaţi. Ea a spus: „Puterea lui Dumnezeu face posibil ca fiecare criminal – chiar şi cel care pare de nerecuperat – să devină un om nou. Ar trebui să ne îngrijim mai mult ca puterea lui Dumnezeu să fie transmisă întemniţaţilor.”

   Şi dacă astăzi arată cineva cu degetul şi spune: „Atenţie, acela a fost în închisoare”, vrem să-L rugăm pe Domnul Isus ca El să ne dăruiască şi nouă – ca Mathildei Wrede – privirea Sa şi dragostea Sa pentru aceşti oameni, pentru ca ei să afle puterea lui Dumnezeu.