Ce țintă ai tu?

   Micuța Valeria nu a putut părăsi patul mai multe săptămâni de-a rândul din cauza scarlatinei. A avut febră mare zile întregi. De abia s-a însănătoșit, și a fost necesară o operație de amigdalite. Când și aceasta a trecut cu bine cu ajutorul lui Dumnezeu, Valeria a putut merge pentru câteva zile la bunica în vizită, pentru ca să se recreeze puțin acolo.

   Într-o seară, bunica i-a spus nepoatei ei istorisirea din Evanghelia după Luca, capitolul 16, despre omul bogat și Lazăr cel sărac. Bunica i-a prezentat foarte clar nepoatei ei pe cei doi bărbați. Amândoi bărbații au murit, dar cât de diferite au fost țintele lor! Lazăr se afla în fericirea veșnică, omul bogat, dimpotrivă, în locul chinului ce nu sfârșește niciodată.

   - Ce țintă ai tu înaintea ta? întrebă doamna în vârstă foarte serios, în cer ajunge numai cel ce și-a adus păcatele sale în căință și pocăință înaintea Domnului Isus. Ai păcătuit vreodată?

   Valeria nu a trebuit să se gândească mult timp. Ea dădu aprobator din cap.

   - Dar fiecare personal trebuie să vină la Domnul Isus așa cum este el, adăugă bunica.

   Mai târziu, Valeria s-a dus la culcare foarte gânditoare. Nu putea adormi. Cerul – iadul, aceste două așa de mari contraste îi stăteau permanent înaintea ochilor. Ea recunoștea că era păcătoasă și pierdută. Ce trebuia să facă? Un glas îi șoptea că s-ar putea întoarce la Dumnezeu desigur și mai târziu și poate că păcatele ei nici măcar nu ar fi așa de grave. Un alt glas însă întreba cu seriozitate: „Și dacă vine Domnul Isus în această noapte?“

   Valeria deveni foarte nefericită. Avea o mare teamă. Nu voia să ajungă în iad. Dar știa că nu putea ajunge în cer niciodată cu multele ei păcate. Dar apoi se gândi la Domnul Isus, care Și-a dat viața ca Mântuitor pentru păcătoși pierduți. Nu a murit El și pentru copii? Nu a ispășit El și păcatele ei?

   Valeria se ridică din pat, îngenunche și îi recunoscu Domnului Isus multele ei păcate: neascultarea ei față de părinți, lipsa de amabilitate și egoismul ei față de frații ei, nesinceritatea ei, unele minciuni, unele mici furturi. Ah, era o listă lungă! Mântuitorul îi descoperea așa de multe în inima ei. Și toate acestea ea le-a mărturisit Lui. Ea i-a spus tot ce avea pe inimă și îi făcea necaz. – De abia târziu adormi.

   În dimineața următoare, Valeria i-a spus bunicii:

   - I-am adus Domnului Isus toate păcatele mele, iar El mi le-a iertat. Și apoi puse întrebarea: Acum ajung în cer?

   Bunica răspunse, după ce se gândi puțin, cu glas hotărât:

   - Pot să-ți spun: Da! Căci în Cuvântul lui Dumnezeu este scris: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.“

   Apoi au îngenuncheat amândouă pentru a mulțumi bunului Păstor, care Și-a dat viața pentru oile Sale.

   Valeria nu a uitat niciodată această întâmplare așa de însemnată pentru ea și acum se bucură că are înaintea ei o țintă așa de minunată.

   Ai și tu această țintă?

   „Veniți de ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi istorisi ce a făcut El sufletului meu“ (Psalm 66.16).