Filip încetă să se mai roage, pentru că la
şcoală colegii râdeau de el.
Văzând acest lucru, mama îi povesti
băiatului următoarele:
- Ţii
minte izvoraşul acela cu apă de var, care curge dincolo de satul nostru? Ei
bine, apa minerală a izvorului, bogată în calcar, preface totul în piatră. Dacă
ţii un timp mai îndelungat un obiect în apa aceasta, obiectul se acoperă cu var
şi se pietrifică. Atunci, unui om i-a venit ideea să pună sub şipotul apei
diferite obiecte - pălării, baloane, beţe -, iar când acestea se pietrificau,
le vindea ca pe nişte statui. Ai observat oare că feriga şi alte plante, care
cresc în preajma izvorului nu se prefac în piatră, deşi izvorul le stropeşte şi
pe ele cu var? Ştii de ce? Pentru că sunt vii. Apa izvorului preface în piatră
numai obiectele neînsufleţite.
- Dar
ce mă privesc pe mine toate acestea? întrebă Filip
- Te privesc în modul cel mai direct, îi răspunse
mama. Tu mergi la şcoală, unde întâlneşti mulţi alţi copii. Gândurile lor ţi se
transmit şi ţie. Dacă inima ta este vie, ea nu va cădea niciodată sub influenţa
greşită a cuiva.
- Dar cum aş putea să păstrez inima
întotdeauna vie? întrebă Filip.
- Foarte simplu: Tu ştii cine este Izvorul
vieţii. Hristos a spus: „Eu sunt Viaţa”. De aceea trebuie să ţii mereu legătura
cu acest Izvor, să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu, să te rogi. Astfel, inima ta
va fi vie şi nimeni nu va putea să o prefacă în piatră.
După discuţia cu mama, Filip hotărî să se
roage mai departe, pentru ca inima lui să nu se împietrească, despărţită de
Izvorul vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu