Faţa posomorâtă

   Câte lucruri au de plătit părinţii pentru copiii lor! Să ne gândim cât costă doar mâncarea, apoi îmbrăcămintea, încălţămintea şi rechizitele! Aveţi nevoie şi de un pat şi de multe altele, şi mereu, tot mereu, părinţii se îngrijesc de ele şi le plătesc.

   Într-o zi, Lidia veni cu un bileţel acasă. Era o factură de la stomatolog. A mers cu ea la tatăl ei, iar el s-a uitat la foaia cu numere – şi gândiţi-vă, el nu s-a mâniat pe fata lui şi nu a devenit indispus sau posomorât. Din contră, el a privit-o pe fiica lui cu o privire plină de pace şi de mulţumire, cu toate că ţinea în mână o factură de-a ei; şi el chiar a şi plătit mai apoi factura. Nu era un tată foarte bun?

   Odată s-a întâmplat că acest tată a avut de făcut o anumită muncă şi s-a gândit că aceasta ar putea să o facă fiica lui. De aceea a strigat-o pe Lidia, iar ea a venit.

   - Ascultă-mă, ai putea să faci pentru mine această muncă? o întrebă el.

   Dar ce s-a întâmplat? Fata a făcut deodată o faţă foarte tristă, de parcă i-ar fi venit să plângă şi s-a uitat ca şi când ar fi plouat de zile întregi, doar pentru că trebuia să facă ceva care nu-i plăcea deloc.

   Această faţă tristă cu inima nemulţumitoare l-a întristat mult pe tata, care spuse fetei:

   - Spune, nu ai venit la mine în ultimul timp cu o factură de la stomatolog? Am făcut şi eu atunci o faţă posomorâtă sau am început să ocărăsc că tot timpul trebuie să fac şi să plătesc aşa de mult pentru tine?

   Foarte ruşinată, Lidia stătea în faţa tatălui ei.

   „Da, este adevărat ce spune tata“, răsuna în inima ei, şi apoi a putut să-şi vadă purtarea ei nemulţumită şi urâtă. Părinţii, tata, ca şi mama, au făcut pentru Lidia lor cu multă dragoste aşa de multe lucruri bune, cu mult mai mult decât Lidia se putea gândi şi recunoaşte.

   De v-ar servi această istorioară spre atenţionare!