Horațiu avea 13 ani când s-a mutat de acasă
într-un oraș străin pentru a frecventa acolo o școală. Părinții l-au adus la
gară și l-au încurajat încă o dată să rămână credincios în toate situațiile
Mântuitorului lui și să nu neglijeze citirea Cuvântului lui Dumnezeu și
rugăciunea.
Horațiu nu făcuse până atunci niciodată o
călătorie așa de lungă și nu călătorise într-un vagon de dormit. Când s-a făcut
seară și ceilalți călători și-au căutat paturile pentru a se odihni, și-a făcut
și el patul. Dar înainte de a se pune în pat, s-a așezat pe marginea patului,
și-a scos Biblia și a citit un scurt pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum
făcea acasă în fiecare seară. Într-adevăr, inima îi bătea cu putere când a
văzut că ceilalți bărbați se uitau la el. Dar nu s-a rușinat. Apoi a
îngenuncheat și s-a rugat așa cum era obișnuit de acasă. La final s-a pus în
pat, a tras perdeaua și a adormit în pace.
În compartiment se mai aflau încă trei
călători, dintre care unul era creștin. Ceilalți doi erau comercianți, care
nu-L cunoșteau pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul lor personal. Când unul dintre
ei l-a văzut pe Horațiu citind și rugându-se, trecutul a reînviat în el. S-a
uitat la ceilalți doi bărbați și a spus:
- A trecut foarte mult timp de când am văzut
așa ceva. Și mama mea m-a învățat să mă rog și mi-a citit din Cuvântul lui
Dumnezeu. Dar – am neglijat toate acestea, pentru că m-am considerat inteligent
și am crezut că pot să reușesc și fără rugăciune și fără Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar m-am înșelat. Cât de săracă este viața mea – în ciuda mulților mei bani!
Cum pot să mă împac cu Dumnezeu?
Creștinul a vorbit mult timp serios și
insistent cu cei doi bărbați în timp ce trenul mergea prin noaptea întunecoasă.
Ei s-au lăsat conduși la Domnul Isus, s-au căit și au primit în credință
mântuirea veșnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu