Prin lume
cutreierat-am,
Şi lumea-i
frumoasă nespus,
Dar pace deloc
nu aflat-am,
Nicidecum, orişiunde
m-am dus.
Mulţime de
oameni văzut-am,
Pretutindeni şi
cum trăiesc,
Pe mulţi
fericiţi eu crezut-am,
Era totul vis
omenesc.
Căutau, ei
căutau în tot locul,
Iubire, plăceri
şi noroc,
Dar, vai, în
zadar era totul,
Odihnă n-aflau
deloc.
Dar este o fericire,
Pentr-un suflet
ce-i trudit;
Vestiţi azi şi
daţi de ştire
Acelui ce-i
trist, obidit.
Odihnă la toţi
se vesteşte
Şi-o poate
oricine afla,
Smerit, umilit
de priveşte,
La
cruce pe Golgota.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu