O trecere de cale ferată fără bariere

   Adormită, Ania își freca ochii. Nu era astăzi sâmbătă? Super! Părinții îi promiseseră ei și fraților ei o plimbare lungă. Ania se bucura mult.

   În timpul nopții căzuse zăpadă. Soarele răsărea deja la orizont. Va fi o drumeție frumoasă! Pentru Ania nu exista nimic mai frumos decât să facă excursii cu părinții și frații ei.

   Mersul prin zăpadă a fost în parte anevoios, dar pe de altă parte i-a făcut mare plăcere.

   În curând Ania era implicată cu frații ei într-o bătaie cu bulgări de zăpadă. Bulgării zburau încoace și încolo. Copiii erau bucuroși, râdeau și erau bine dispuși.

   În timp ce alergau, uneori și cu spatele, nu au observat trecerea de cale ferată fără bariere. Dintre toți, Ania se apropia tot mai mult de linia ferată; ea nu a observat nici lumina intermitentă roșie. Ea se afla într-un mare pericol, pe care nu îl observa.

   Părinții care îi ajunseseră din urmă pe copii au văzut această situație periculoasă. Aproape li s-a oprit respirația când au văzut că Ania se apropia cu spatele tot mai mult de linia ferată, iar în orice clipă putea să treacă pe acolo un tren. Inimile lor au strigat la Dumnezeu, iar în ultimul moment Ania s-a împiedicat, a căzut la pământ ... și astfel a fost salvată.

   Ea a plâns, pentru că i se udaseră hainele, pentru că, spunea ea, bucuria ei a fost stricată, că duminica frumoasă luase așa de repede sfârșit.

   Părinții mișcați însă au luat-o pe Ania în brațe. Ei știau că rugăciunea lor a fost ascultată.

   Marcu și Toma au fost, de asemenea, mișcați când au văzut cât de minunat a păzit-o Dumnezeu pe sora lor.

   Și noi ne aflăm adeseori în pericole. La fel ca Ania, care mergea cu spatele, nici noi nu vedem pericolul în fața ochilor. Noi suntem distrași de joc și de sport, de unele lucruri care ne-au ținut prizonieri în viața de zi cu zi. Și pentru tine este un pericol mare când treci cu vederea „lumina intermitentă roșie”.

   Aceste rânduri pe care le citești acum ar vrea să-ți strige „Oprește-te!” L-ai primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău personal? El dorește să-ți dea o viață nouă și să locuiască în inima ta. Deschide-I inima ta și dăruiește-I viața ta!

   Pentru aceasta este necesar să recunoști înaintea Lui păcatele tale, să-I spui și să regreți toate lucrurile din viața ta care L-au întristat și care nici ție nu ți-au făcut bucurie. Tu știi cel mai bine ce trebuie să-I mărturisești Domnului Isus.

   Dumnezeu L-a trimis pe Mântuitorul în lume pentru tine și pentru mine, ca să putem ajunge la viața veșnică. Domnul Isus spune: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37).

   Nu vrei să-L primești astăzi în inima ta?