O meserie și pentru copii

   - Mama, mama, acum știu ce mă voi face când voi fi mare!

   Radiind de bucurie, Jana se întorcea acasă de la ora de copii și abia putea să mai aștepte să spună noutățile. Și-a agățat în grabă jacheta și a alergat în bucătărie.

   - Mama, unde ești? a strigat ea. Dar nimeni n-a răspuns. Jana a alergat mai departe în camera de zi unde a găsit-o pe mama ei.

   - Mama, doamna Maia ne-a povestit și astăzi așa de frumos. Și acum știu ce mă voi face când voi fi mare!

   - Ce anume? a întrebat-o mama. Despre ce meserie ai învățat la ora de copii? Jana a privit-o pe mama cu ochi luminoși și i-a destăinuit:

   - Voi deveni misionară. Doamna Maia ne-a vorbit atât de captivant despre misionarii din alte țări care istorisesc acolo despre Domnul Isus și mulți oameni vin la credință.

   Mama Janei a ascultat-o cu atenție.

   - Da, și am auzit cât de bine poți să-i ajuți pe oamenii din alte țări și cât de mult se ostenesc misionarii. Trebuie să fie frumos să ajuți acolo.

   - Da, este într-adevăr o muncă frumoasă, a răspuns mama.

   Jana voia să povestească încă multe, dar a sunat telefonul. Jana a fost dezamăgită. Totdeauna trebuie să deranjeze cineva, s-a gândit supărată. A ieșit încet din camera de zi. Când a trecut prin hol, l-a auzit strigând pe frățiorul ei Ionică. El se trezise din somnul de amiază și voia să se ridice din pătuț. Dar Jana era așa de supărată, încât a mers în bucătărie și a închis cu zgomot ușa după ea. Nerăbdătoare s-a așezat la masă și și-a sprijinit capul pe brațe. După aceea s-a ridicat de pe scaun și a ascultat. Mama vorbea încă la telefon.

   Atunci Jana s-a ridicat în sfârșit și a mers în camera de copii. A ascultat la ușă.

   - Mama, mama! Vreau să mă ridic din pătuț! striga frățiorul tot mai tare.

   Jana a deschis încet ușa. Omulețul stătea în picioare în pătuțul lui și și-a întins mâinile spre sora lui.

   - Jana! Jana! a spus Ionică bucuros.

   Jana l-a luat în brațe și l-a dus la baie. Când Ionică a fost îmbrăcat, amândoi au revenit mână în mână în camera de copii.

   - Vrei să ne jucăm ceva sau dorești să citești o carte? l-a întrebat Jana pe frățiorul ei.

   - Să vină mama, a spus Ionică.

   - Mama telefonează, i-a explicat Jana, dar va veni desigur imediat. Adu-mi cartea ta nouă cu poze!

   Ionică a fost de acord și la scurt timp ședeau amândoi pe podea, iar Jana îi povestea lui Ionică o poveste.

   Ei au fost atât de preocupați, încât nu au observat când ușa s-a deschis încet. Mama s-a uitat în cameră și a zâmbit.

   - Mama! Ionică a observat-o primul. Jana îmi citește! a spus el. Ionică s-a ridicat și a alergat în brațele mamei.

   - Ce frumos că ați stat așa de liniștiți, i-a lăudat mama. N-am putut încheia mai repede convorbirea. Dar acum haideți să mâncăm prăjitură.

   Cei doi nu s-au lăsat de două ori rugați și au alergat în bucătărie.

   Seara, mama a șezut pe marginea patului Janei.

   - Tu nu ai putut să-mi povestești astăzi la amiază până la capăt ce ai auzit la ora de copii, a început mama.

   - La început am fost puțin supărată, a recunoscut sincer Jana.

   Mama a privit-o zâmbind:

   - Dar după aceea ai trecut cu bine prima probă ca misionară.

   Jana nu a înțeles foarte bine cuvintele mamei și s-a uitat mirată la ea.

   - Tu te-ai ocupat de Ionică! Astfel m-ai ajutat ca să pot telefona în liniște, iar lui Ionică i-ai arătat cât de mult îl îndrăgești și cât de mult dorești să-l ajuți. Acestea sunt primele lucrări ale unui misionar, să dăruiești oamenilor dragoste, ca ei să dorească să audă ce vrem să le spunem despre Domnul Isus.

   - Dar m-am gândit, Jana s-a ridicat în șezut, că doar în țări străine poți lucra ca misionar!

Mama i-a trecut afectuos mâna peste obraz:

   - Nu, tu poți chiar aici și în fiecare zi să fii o mică misionară. Poate mai târziu vei merge chiar și în țări străine. Dar poți deja de acum să exersezi pentru atunci.