Sorin stă pe terasă și în mână ține un pai.
El înmoaie paiul într-un pahar și aspiră. Apoi ridică paiul și suflă prin el.
La celălalt capăt al paiului se formează un balon mic, tremurând.
El devine tot mai mare, cu cât Sorin suflă
mai mult. Ochii lui Sorin văd balonul licărind și sclipind în roz – verde
deschis – albastru deschis.
Încet, balonul se desprinde de pe pai și
plutește. Acum Sorin l-ar putea prinde... dar imediat urcă foarte sus, până la
acoperiș.
Sorin înmoaie iarăși paiul în pahar. Fața i
se schimonosește. Pfui! El scuipă leșia de săpun care i-a intrat în gură.
Atenție la aspirarea cu paiul! Următorul balon de săpun este uriaș. El plutește
încet, tremurând spre bătrânul brad înalt. Poc! S-a spart! Sorin suflă din nou.
Noul balon sclipește ca un diamant și plutește încet, foarte încet. Ochii lui
Sorin urmăresc drumul balonului-diamant către cer, atât timp cât pot.
Sorin mai face cu paiul încă opt baloane de
săpun. Ele rămân însă mici, sunt transparente ca sticla și dispar într-o
clipită.
- Mama, spune Sorin, baloanele de săpun nu
se pot îngheța? Doresc să le privesc mereu. Aș fi ținut așa de mult
balonul-diamant!
- Sorin, răspunde mama, și eu aș ține unele
lucruri exact așa cum sunt acum: pe tine, pe tata, să rămânem sănătoși și multe
altele. Dar atât timp cât suntem pe pământ, totul se schimbă permanent. Nimic
nu rămâne cum este. Știi însă cine rămâne neschimbat?
Sorin se gândește. El se luminează deodată
la față:
- Domnul Isus! Domnul Isus! El rămâne
întotdeauna la fel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu