- Ce a fost aceasta – ai auzit țipătul, tată? S-a întâmplat o nenorocire
– la fântână!
Băiatul de cincisprezece ani al misionarului
a luat-o la goană. Misionarul s-a grăbit după el.
Când tatăl și fiul au ajuns la fântână, o
mulțime de femei chineze se înghesuiau în jurul fântânii și se uitau îngrozite
în adâncul ei.
- Este
doar Wa Lung, micuța sclavă a doamnei Lee, a spus una dintre ele.
Misionarul s-a uitat în fântână, dar nu a
putut vedea decât apă. El a strigat tare: „Wa Lung! Wa Lung!” Singurul răspuns
a fost însă ecoul glasului său. Misionarul s-a gândit puțin, a văzut sfoara
groasă de care era agățată găleata mare pentru a scoate apă, apoi l-a întrebat
pe fiul lui:
-
Băiatul meu – ești gata să cobori în fântână dacă eu te țin de sfoară? Trebuie
să salvăm copilul!
- Da, tată, vreau să încerc.
Tatăl a desfăcut repede găleata și a legat
sfoara în jurul pieptului fiului său. Acesta a urcat pe marginea fântânii și
după aceea a alunecat de sfoară în adânc.
- Oprește!
Oprește! au strigat femeile care se aflau în jurul fântânii și l-au văzut pe
fiul misionarului dispărând în fântână. Bărbatul și-a pierdut mințile! El riscă
viața fiului său doar pentru a salva o sclavă!
Au trecut câteva clipe de groază, după care
băiatul a dat un semn, și tatăl a tras încet de sfoară în sus. El a trebuit să
se forțeze foarte tare, pentru că băiatul ținea în brațe copilul. Femeile au
crezut că este mort. Dar după ce misionarul i-a scos cu mișcări pricepute apa
din piept și din gură, copilul a deschis ochii, a țipat tare și apoi a devenit
liniștit când a observat că a scăpat. Toți s-au bucurat.
Totuși, femeile au rămas la părerea lor că
misionarul și-a pierdut mințile când a pus viața fiului său în joc pentru o
fetiță sclavă. Numai pentru o fetiță sclavă – de necrezut! „Doar fiii sunt
prețioși, sunt importanți”, spuneau ele, „nu fetele – și nici pe departe o
fetiță sclavă”.
Între timp se adunase o jumătate de sat în
jurul fântânii. După ce spiritele s-au domolit puțin, misionarul le-a vorbit
încă o dată oamenilor.
„Dumnezeu a făcut tot așa – doar că într-un
mod mult mai îndurător, mult mai minunat. Precum Wa Lung, noi toți am căzut
într-o fântână adâncă – fântâna păcatului și eram veșnic pierduți. Noi am fost
păcătoși, sclavii lui satan, neascultători . Însă Dumnezeu ne-a iubit și L-a
trimis pe Fiul Său iubit pentru a ne salva. La crucea de la Golgota, Fiul lui Dumnezeu
a coborât în fântâna adâncă și întunecoasă a păcatului și a morții. El a înviat
însă din morți și i-a scos de acolo pe toți care își pun încrederea doar în El,
Mântuitorul lor, Salvatorul lor. Acum El S-a întors la cer și acolo așteaptă să
revină și să-i ia pe toți ai Săi în slavă.
- Crezi,
a întrebat una dintre femei, că Dumnezeu L-a lăsat pe Fiul Său să moară pentru
sărmane femei și fete chineze – la fel ca pentru prinți și împărați sau chiar
pentru președintele Americii?
- Da, cu siguranță, așa cred, a răspuns misionarul,
Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, iar Domnul Isus a murit pentru toți
care vor să fie mântuiți. În Cuvântul Său este scris: „oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit” (Romani 10.13). Nu este nicio deosebire! Toți sunt
iubiți de El! Toți pot veni!
Această „poveste de la fântână” în care un
misionar a riscat viața fiului său pentru a salva o sărmană fetiță sclavă a
fost curând cunoscută în întreaga împrejurime. Dacă misionarul ajungea
într-unul dintre aceste locuri pentru a vesti Evanghelia, oamenii de acolo îi
spuneau:
„Vrem să auzim despre
Dumnezeul care îi iubește la fel pe toți oamenii și L-a dat pe Fiul Său pentru
a-i salva. Și vrem să auzim despre bărbatul care a încercat să fie în această
privință asemenea Dumnezeului său.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu