Lia a primit
educație creștină într-o familie cu mulți copii. Tatăl îi povestea adesea
despre Isus Hristos și ea L-a îndrăgit cu toată inima ei de copil.
Când Lia a
crescut mai mare și mama o lăsa să iasă pe-afară, pentru ea au apărut o mulțime
de întrebări.
- Mamă, băieții
spun cuvinte urâte prin curte, s-a plâns ea odată.
- Ei nu sunt
credincioși și pe ei nu i-a învățat nimeni că aceasta este păcat, i-a explicat
scurt mama.
Altă dată, Lia
povestea agitată:
- Mamă, în
stradă se ceartă niște oameni! Unul strigă și îl bate pe altul. Cum de nu are
milă?
- Acești oameni
nu știu despre dragostea lui Dumnezeu și despre jertfa Fiului Său, de aceea nu
au milă unul de altul, a oftat mama din greu.
„De ce nu le
povestește nimeni despre bunul Isus?” a rămas pe gânduri Lia.
Odată, la
adunarea copiilor, unde Lia se ducea cu mare plăcere, a venit un bărbat
necunoscut.
- Copii, astăzi
a venit la noi în vizită fratele Petru. El este evanghelist, l-a prezentat sora
Natalia pe oaspetele lor. Evanghelistul Îl propovăduiește pe Hristos
necredincioșilor, adică le duce și lor vestea bună despre mântuire.
După rugăciune,
fratele Petru le-a povestit copiilor cum împreună cu alți frați au vestit
Evanghelia în zona nordică. Pe acolo, oamenii nu știu nimic nici de Dumnezeu și
nici de cer. Ei vorbesc o limbă necunoscută, se hrănesc cu pește crud și
înghețat, iar ca locuință le slujesc niște corturi mici, acoperite cu piei de
reni.
- Ca să ne
asculte și să nu ne alunge, a spus evanghelistul, pe acești oameni noi trebuie
să-i iubim, să-i ajutăm, trebuie să mâncăm ce mănâncă ei și să trăim cum
trăiesc ei. Bineînțeles, este foarte greu. Evangheliștii au nevoie de susținere
în rugăciuni și de ajutorul Domnului. Cei ce sunt trimiși de biserici să
evanghelizeze sunt numiți misionari. Voi de asemeena puteți fi mici misionari,
a adăugat el la încheiere.
- Cum? s-a
gândit Lia, și inimioara ei a săltat de mirare.
- Pe mine mama
nu mă va lăsa să plec departe, a spus cu tristețe un băiețel care stătea
alături de ea.
Misionarul s-a
uitat la copii cu o privire blândă, apoi s-a apropiat de micuțul mâhnit și,
aplecându-se, i-a spus în șoaptă la ureche, dar în așa fel, ca să audă toți:
- Nici nu
trebuie să pleci departe.
Copiii au
devenit și mai tăcuți. În ochii lor se putea citi întrebarea: „Cum așa?”
- În primul
rând, voi puteți să vă rugați pentru misionari. În al doilea rând, trebuie să iubiți
rudele, prietenii și vecinii voștri necredincioși, să le povestiți despre Isus
și să vă rugați pentru ei.
„Voi fi
misionară!” a hotărât Lia în sinea ei.
Ea a început
evanghelizarea în curtea lor, unde erau mulți copii. La prietenele de vârsta ei
nu i-a fost greu să le povestească despre Dumnezeu, dar celor mai mari,
elevilor, Lia nu îndrăznea. „Mă vor asculta? Dacă mă vor lua în râs?” se frământa
ea și a împărtășit frica sa mamei.
- Nici
misionarilor nu le este ușor să spună altora Evanghelia. Pe ei nu numai că îi
iau în râs, ci s-ar putea chiar să-i și omoare, i-a explicat mama. Totuși ei se
roagă și Domnul îi ajută și îi apără. Trebuie să ne încredințăm în mâna lui
Dumnezeu, numai în El să nădăjduim, și El va fi de partea noastră.
Odată Lia a luat
cartea de cântări creștine și a ieșit cu îndrăzneală în curte. Apropiindu-se de
scrânciob, unde se înghesuiau copiii, a făcut o propunere:
- Copii, haideți
să facem o adunare!
- Ce fel de
adunare? a întrebat cineva.
În loc de
răspuns, Lia, deși nu putea citi, a deschis cartea așa cum fac cei mari și a
cântat un psalm.
Copiii ascultau
cu atenție. Când a terminat Lia de cântat, o fată a spus:
- Și la noi la
școală sunt adunări, însă ele arată cu totul altfel. Așa... văd prima dată!
- Aceasta este o
adunare creștinească, i-a explicat Lia. Și la o astfel de adunare se vorbește
și se cântă numai despre Dumnezeu și despre Isus.
- Și cine este
Isus? a întrebat un băiat îmbrăcat în costum sportiv.
- Despre ce este
scris aici? a arătat o fetiță spre carte.
- Tu ne vei învăța
să cântăm? a întrebat alta.
Unii căutau să
privească în carte: poate sunt ilustrații?
- Dă-mi să
citesc și eu, a cerut o fetiță mai mărișoară.
- Imediat vă
povestesc totul, însă la adunare trebuie să fie liniște, a spus cu sfială Lia.
Copiii au făcut
liniște, iar Lia a început să le povestească:
- Isus Hristos este
Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu L-a trimis pe pământ să salveze oamenii. Isus S-a
născut într-o iesle și a fost foarte ascultător. El făcea numai bine, însă
oamenii răi L-au bătut în cuie pe o cruce. Din rănile Lui la mâini și la
picioare curgea sânge... – Lia a oftat adânc și a tăcut.
Se auzeau
șoapte, însă nimeni n-a spus nimic cu voce tare.
- Și totuși Isus
a biruit moartea, a continuat ea. El n-a rămas în mormânt. Dumnezeu L-a înviat
și acum Isus Se află în ceruri cu Tatăl Său. În Biblie scrie că cei care cred în
Isus și Îl iubesc, vor învia la fel și toți vor trăi cu El în ceruri!
- Dar unde este
scris? Copiii au început să facă gălăgie și câteva mâini s-au întins brusc spre
cartea de cântări.
- Dă-mi să
citesc! Dă-mi să citesc!
Lia a strâns
cartea la piept neștiind ce să facă, cui să o dea. Fiecare copil voia să fie
primul.
În ajutor a
venit mama Liei. La fereastra deschisă, ea a auzit totul și a adus câteva
cărticele. Celor ce nu puteau citi, le-a dat cărticele ilustrate.
- Pot să o iau
acasă? Eu vreau să-i arăt și mamei, a întrebat o fetiță.
- Se poate,
sigur se poate. Numai să nu le pătați, să nu le rupeți și să le aduceți înapoi.
Pe urmă veți primi altele: ca la bibliotecă, le-a explicat mama Liei.
- Mulțumim! spuneau
copiii răsfoind cărticelele.
- Slavă
Domnului! a spus mama întorcându-se în casă. Să binecuvânteze Dumnezeu acest
început!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu