Victor îl invitase pe colegul său de muncă Ionel de mai multe ori la evanghelizare. Ionel refuzase de fiecare dată cu motivul: „Dacă merg acolo și devin creștin, trebuie să renunț la toată bucuria lumii.”
Într-o seară, totuși, a fost gata să meargă. Pentru că schimbul în mină începea la ora zece seara, s-a îmbrăcat cu hainele de lucru și s-a așezat pe ultimul rând.
În acea seară, evanghelistul a citit din Luca 15 despre oaia cea pierdută. Ionel a fost adânc mișcat când evanghelistul a spus că Domnul Isus este Păstorul cel bun care Și-a dat viața pentru oi și merge după fiecare până o găsește. „După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi și le zice: Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută! Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.” – De asemenea a auzit din Isaia 53.6 că toți oamenii s-au rătăcit ca niște oi, fiecare își vedea de drumul ei; și că Dumnezeu a pus pe El, Mântuitorul lumii, toată nelegiuirea noastră a tuturor.
Ionel își cunoștea păcatele lui multe și recunoștea că merita pedeapsa lui Dumnezeu. În acea seară a înțeles: Domnul Isus a murit și pentru păcatele mele. Dumnezeu a acceptat moartea Domnului Isus ca ispășire pentru păcatele mele multe.
La sfârșit, Ionel a dorit să mai rămână și să vorbească cu evanghelistul. Victor a fost imediat dispus să lucreze în locul colegului său de muncă.
Evanghelistul i-a prezentat lui Ionel încă o dată lucrarea minunată a răscumpărării. Apoi au îngenuncheat amândoi. Ionel a recunoscut în fața Domnului Isus păcatele lui și le-a regretat cu sinceritate, pentru că datorită lor suferințele Domnului la cruce au fost așa de mari. El a găsit iertare și siguranța mântuirii.
Ionel a pornit fericit spre casă. Dar nu după mult timp a auzit despre o surpare a unei galerii în mină. Ca urmare a unui defect tehnic, mai muți mineri au murit la scurt timp după ce au intrat la schimbul de noapte - și Victor!
Zile în șir, Ionel a fost ca ieșit din minți. „Oh, Victor”, gemea el mereu, „ce îndurare mi-a fost dăruită prin tine de către Dumnezeu!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu