miercuri

Ușa

 

   Todor locuia la o fermă destul de departe de sat. Până la școală avea de mers peste o jumătate de oră.

   Duminica, după școala duminicală, avea voie să rămână în sat, să mănânce la prânz la bunica și să rămână la ea până la adunarea de după-masa. Todor se bucura mult de acest lucru. Bunica cocea întotdeauna prăjitură bună și băiatul se lăsa răsfățat de ea.

   Bunica locuia într-o căsuță veche chiar lângă adunare. Căsuța era năpădită aproape în întregime de iederă, lavandă și trandafiri. Și ușa casei era deja foarte veche. Ce era deosebit la această ușă: nu avea mâner de afară, bunica trebuia să deschidă ușa din interior. Bineînțeles că această căsuță avea și o ușă secundară în spatele casei! Altfel, bunica nu ar fi putut intra în casă.

   Anii au trecut și Todor s-a făcut mare. El și-a găsit un serviciu la oraș și s-a mutat din satul lui. Bunica murise între timp și căsuța ei a fost vândută.

   După câțiva ani, Todor a vizitat locul unde copilărise. Când a revăzut căsuța bunicii sale, a observat imediat că binecunoscuta ușă a casei fusese zidită și alături fusese pusă o ușă nouă.

   Cât de des stătuse el acolo ca băiat și bătuse în ușă, iar bunica îi deschisese! – Dar zilele fericite și fără griji ale copilăriei trecuseră și nu se mai întorceau. Și-a amintit de ceea ce a auzit cândva la școala duminicală. Învățătorul școlii duminicale spusese adeseori că Domnul Isus stă în fața ușii inimii și bate și că el, Todor, trebuie să-I deschidă din interior. De asemenea și-a amintit că Domnul Isus nu va bate mereu, ci va pleca trist. Mai știa și că Domnul Isus este ușa spre cer și că această ușă se va închide cândva pentru totdeauna.

   Când fusese vorba despre această ușă a inimii, Todor se gândise întotdeauna la vechea ușă a casei care acum nu mai putea fi deschisă din interior. Acum această ușă nu mai era...

   Todor a fost foarte mișcat. La scurt timp a deschis Mântuitorului ușa inimii sale, s-a întors la Dumnezeu și a găsit iertarea păcatelor lui și pacea cu Dumnezeu. În inima lui a fost mare bucurie.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu