„M-am preocupat doi ani cu mântuirea sufletului meu și n-am putut primi pace”, spunea o fată. „Unii mi-au spus: Trebuie să aștepți timpul lui Dumnezeu, alții: Trebuie să-ți pară rău, iar alții mi-au dat sfatul să încetez să mai păcătuiesc și să mă rog mult. Dar toate acestea nu-mi dădeau pacea și siguranța că păcatele îmi erau iertate.
Într-o seară am ascultat o cântare intitulată: Primește-L cu bucurie.
Atunci am înțeles deodată că nu plânsul și rugăciunile mele mă puteau salva, ci doar sângele prețios al Domnului Isus! N-am mai privit la mine și la ceea ce făceam eu, ci la Mântuitorul meu. Atunci m-a părăsit orice îndoială și o bucurie plină de mulțumire a umplut inima mea – pentru totdeauna!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu