O conștiință nepătată

 

   Pe vremuri, în unele țări, stagiul militar dura până la 104 săptămâni, adică doi ani compleți.

   Vreau să vă povestesc despre un băiat, cetățean al unei asemenea țări, care urma să facă stagiul militar. El Îi dăruise Mântuitorului inima și Îl iubea mult.

   Se apropia timpul să meargă la stagiul militar – 104 săptămâni – și se temea foarte mult: „Voi rămâne statornic în credință?”

   Acest tânăr pe nume Heinz avea vederea slabă și a sperat că poate, datorită acestui fapt, nu-l vor lua ca soldat.

   A sosit și ziua când Heinz a trebuit să meargă la recrutare. Acolo tinerii erau examinați dacă erau sănătoși, dacă vedeau și auzeau bine, dacă erau suficient de înalți etc. Se verifica de asemenea cât de puternici erau, dacă puteau sări repede și câți metri săreau la săritura în lungime și multe altele.

   Când i-a venit rândul lui Heinz pentru a-l examina la ochi, imediat au observat că el nu vedea bine. Poate că a trebuit, așa ca și voi la examinarea școlară, să spună dacă litera E se află sus sau jos, la drepta sau la stânga. – El însă nu a văzut.

   Atunci i-au pus o pereche de ochelari la ochi; dar nici cu aceștia nu a văzut. Au luat o altă pereche de ochelari, dar Heinz din nou nu a putut vedea. Iarăși au luat o altă pereche, dar băiatul tot nu a văzut.

   Heinz se simțea puțin mai ușurat, căci spera: „Dacă nicio pereche de ochelari nu se potrivește, nu voi merge 104 săptămâni la stagiul militar!”

   Totuși au mai luat o pereche de ochelari și atunci – o, vai! – cu aceștia vedea foarte clar. Pe Heinz l-a luat cu călduri! Rapid i-a trecut prin cap gândul: „Dacă spun adevărul că văd acum bine cu acești ochelari, atunci va trebui să merg la stagiul militar 104 săptămâni.” Un glas răsuna în el: „Spune repede: Nu pot citi!”

   Dar Heinz s-a apărat: „Dar nu pot face acest lucru; eu sunt un copil al lui Dumnezeu, vreau să spun în toate adevărul” – și i-a spus doctorului militar:

   „Acum pot vedea bine!”

   Doctorul militar a zăbovit un moment până să răspundă – în timp ce inima lui Heinz bătea cu putere. Doctorul a explicat:

   „Pe acesta nu-l putem folosi ca soldat dacă doar cu acești ochelari puternici vede – ești inapt pentru serviciul militar.”

   Înțelegeți bine că Heinz s-a întors cu inima fericită de la examinarea de recruți. Avea o conștiință nepătată – și dorința i-a fost împlinită!

 

„Aleg calea adevărului” (Psalmul 119.30).

„Gura mea vestește adevărul, și buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele” (Proverbe 8.7,8).