Oricine, tată, oricine!

 

   Roxi se îndrepta de la școala duminicală spre casă. Nu se grăbea deloc, ci pășea șovăielnic. Nu se bucura să ajungă acasă? Îi era teamă de părinți?

   Ah, cum ar fi putut o fetiță să fie veselă și fericită când la mama vedea doar necaz și lacrimi, iar de la tata primea adeseori lovituri nemeritate?

   Un cămin sumbru! Tatăl Roxanei era un bețiv. Mama era amărâtă de felul de a fi dur și nestăpânit al soțului ei, doar rareori găsea un cuvânt amabil, și astfel micuța Roxi creștea fără dragoste, fără bucurie.

   Când copila a intrat în cameră, tatăl era în mod excepțional treaz. El ședea lângă sobă și citea ziarul. Roxi s-a apropiat de el și și-a pus brațele în jurul umerilor săi.

   - Tată...

   - Ce vrei? a întrebat el și parcă părea puțin prietenos.

   - Pot să-ți cânt un cântecel? L-am învățat azi la școala duminicală.

   - Din partea mea, fie, a răspuns tatăl.

   El s-a uitat la Roxi. Nu era ea un copil deosebit de silitor și de ascultător? Și nu fusese ea mai demult copilul lui preferat? Gânduri serioase, acuzatoare apăreau în inima lui. Glasul limpede al Roxanei s-a făcut auzit:

„Ce cuvânt am auzit!

Isus Hristos a rostit:

Lăsați copiii la Mine,

nu-i opriți deloc să vină!

El îi binecuvântă,

Îi privește cu dragoste multă,

Vrea să le dea în dar

Mântuire, viață – ce har!”

   Când Roxi a terminat, a întrebat încet:

   - Tată, dorești și tu să vii la Domnul Isus?

   - Nu, Roxi, Isus nu dorește cu siguranță să aibă un astfel de om ca mine. Lui îi sunt dragi fetițe ca tine, dar pe mine cu siguranță nu mă acceptă.

   Atunci, Roxi a adus repede cartonașul de la școala duminicală și i l-a înmânat tatălui. Versetul de pe cartonaș era: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

   - Vezi, tată, oricine poate veni la El – oricine – și tu!

   - Poate ai dreptate, Roxi, a spus bărbatul după câteva momente de gândire. Până acum nu am văzut lucrurile așa, desigur aceste cuvinte sunt valabile și pentru mine...

   Pentru prima dată în viața lui, inima tare și egoistă a acestui bărbat a fost atinsă. Conștiința lui a fost trezită și acum îl acuza. Dar și dragostea mare a Mântuitorului stătea înaintea lui. Asemenea temnicerului din Filipi a strigat: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Simplu, ca un copil, a venit la Domnul Isus, Mântuitorul păcătoșilor, și-a recunoscut păcatele, starea lui stricată și pierdută și nu a găsit doar iertare, ci și eliberare deplină de robia păcatului.