Un student de origine germană studia dreptul pentru a deveni magistrat, judecător sau alt funcționar important. El trăia departe de Mântuitorul. Gândurile sale nu era deloc îndreptate spre Dumnezeu, ci spre lucruri deșarte și păcătoase. Dorind foarte mult să vadă lumea, a renunțat la universitate și a plecat în Africa.
Nici părinții lui nu erau oameni credincioși; tatăl său era dirijor și a avut grijă de fiul său. Dacă avea bani, îi trimitea fiului o mulțime de bani; dacă nu avea, îl lăsa să trăiască în lipsă. Așadar, studentul nu și-a anunțat părinții de plecarea sa și nimeni nu știa unde se afla. Dispăruse fără urmă.
Anii au trecut; apoi a apărut fiul risipitor. Între timp devenise un adevărat copil credincios al lui Dumnezeu.
În Africa, studentul a fost obligat să se înroleze ca soldat în Legiunea străină franceză. Ce zile a trăit acolo! A fost nevoit să-și petreacă zilele și nopțile cu cei mai răi și mai păcătoși oameni, a fost disprețuit de francezi, a fost confruntat mereu cu inamicul la cel mai periculos post, a trebuit să îndure ani de suferință profundă și umilință, de efort și frică teribilă. Mândria i-a fost zdrobită, inima i-a fost frântă. Spre tristețea și durerea lui, și-a amintit o istorioară frumoasă, aproape singura pe care și-o amintea din lecțiile biblice din copilărie, povestea fiului risipitor. Și-a dorit mult să citească acea întâmplare, trebuia să o cunoască mai bine și să cugete la ea, pentru că simțea că era povestea lui.
Soldatul german a reușit să facă rost de Noul Testament. Zi și noapte a citit cu sârguință în minunata carte a lui Dumnezeu, care i-a arătat cauza durerilor sale, și anume păcatul, depărtarea de Dumnezeu; tot această carte i-a turnat ulei și vin pe rănile sale. Se simțea atras de Dumnezeu, precum fiul risipitor la pieptul bătrânului său tată. El s-a întors ca un păcătos pierdut la Isus, Mântuitorul lumii, și în sângele Său prețios a găsit împăcare, iertare, pace. Studentul, pentru care lumea era prea îngustă, Îl găsise pe Dumnezeu și odihnă în inima lui.
Anii serviciului miliar luaseră sfârșit. A părăsit Africa, cu o bogată experiență și binecuvântare în Mântuitorul său. Nu a vrut să se întoarcă imediat în Germania, ci cu banii pe care i-a câștigat, a reușit să ajungă în America. Acolo a preluat cele mai neînsemnate servicii, dar le-a îndeplinit cu o fidelitate pe care o poate dovedi numai cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu Mântuitorul. Americanii au ochi ageri pentru muncitori fideli și pricepuți. Așa că nu după mult timp a obținut o poziție frumoasă, în care a dobândit o mare avere de-a lungul anilor.
Pe o moșie din provincia Saxonia trăiește un proprietar respectat de toți. Fața sa arată urmele unor lupte, privațiuni și eforturi serioase. Ridurile l-ar face să pară aproape auster și dur, dacă pe fruntea lui înaltă nu s-ar odihni o seninătate, care nu este din această lume, și dacă nu ar străluci din ochii lui cenușii o pace, care nu locuiește decât într-o inimă împăcată cu Dumnezeu și care se odihnește în iubirea sfântă a lui Dumnezeu. Bărbatul este fericit în căsnicie și Dumnezeu i-a dat copii dragi. Cu oamenii săi, numeroșii servitori și servitoare, este cordial și părintesc. Oriunde aude că este o nevoie, mila și ajutorul său se arată. El știe ce înseamnă nevoia și munca; el cunoaște și rătăcirea inimii și dorul de Dumnezeu; și el a rătăcit odată și a fost departe de Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a deschis inima și a făcut-o un templu al Său.
Trebuie să vă spun cine este acest om? Nu, deoarece cu siguranță ați ghicit că este vorba despre acel student și soldat în Legiunea străină din Africa, pe care Dumnezeu l-a câștigat pentru eternitate ca și copil al Său după multe suferințe și umilințe, care acum dorește să fie și el martor și imitator credincios al lui Dumnezeu.
Dar voi, dragi copii? Nu vreți voi toți să deveniți copiii iubiți ai lui Dumnezeu? Dacă da, atunci spuneți acest lucru Domnului Isus; oricine crede în El din inimă și urmează Cuvântul Lui este copilul lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu