Astăzi este sâmbătă. Cristi are voie să facă baie. În cadă! E ca o recompensă. Cristi rotește robinetul până când curge amestecul potrivit de apă caldă și rece. Apoi ia sticla albastră cu spumantul și își toarnă o cantitate bună din el. Spumantul curge în apă ca o cremă azurie și se dizolvă.
Munți de spumă cresc în mod misterios din apă. Cristi intră în cadă și se așază în splendoarea albă. Spuma se înalță până la marginea căzii! Apa este plăcută și caldă. Cristi adună cu mâinile bucăți de nori de spumă și construiește – un castel din spumă. Acesta crește și crește. Cristi este împăratul, care poartă pe cap o coroană de spumă albă. Cristi închide ochii savurând momentul.
Apa devine încetul cu încetul rece. Cristi scoate dopul din cadă. Apa gâlgâie în țeava de scurgere. Micile bule se sfărâmă în fața ochilor împăratului Cristi, iar castelul se prăbușește încet pe fundul căzii de baie.
„Acest lucru se datorează faptului”, spune Cristi privind încruntat la ruina sa de spumă, „că nu ai fun-da-ment.” Nu, apa și spuma nu sunt materiale solide pentru un castel! Fun-da-ment - se gândește Cristi. De unde a auzit acest cuvânt nou și greu?
Cristi își aduce aminte că așa a spus mama ieri: dacă credința în Domnul Isus nu este fundamentul vieții noastre, totul se destramă. Iar ea i-a explicat lui Cristi: Domnul Isus este temelia solidă pentru mine. Pot avea încredere în El.
În timp ce se îmbracă, Cristi se gândește la un cântec inventat chiar de el: „Un castel de spumă nu are fun-da-ment, dadadam”, cântă el tare. Și ultima rămășiță a castelului de spumă, cu un pocnet ușor, alunecă în țeava de scurgere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu