Copiii credincioşi

Copiii credincioşi sunt buni

la şcoală şi acasă,

purtarea lor e orişicând

cuminte şi frumoasă.

Cu alţi copii sunt drăgălaşi,

cu nimeni nu se ceartă,

oricine de le-ar face-un rău,

ei îl iubesc şi-l iartă.

Aşa copil e Petrişor

şi-aşa fetiţă-i Lia,

să-i vezi cât sunt de-ascultători,

mai mare bucuria.

În timpul liber ei citesc

cu drag în Cartea Sfântă

sau stând, la Domnul se gândesc,

se roagă Lui şi-I cântă.

La şcoală ei sunt cei dintâi

şi-aşa-s în tot ce-i bine,

sunt harnici,

blânzi

şi credincioşi,

că-i laudă oricine.

Aşa-s copiii credincioşi,

aşa Isus ne-nvaţă,

căci numai dacă sunt aşa,

ei sunt ai Lui în viaţă.

De nu-s aşa,

ori mici, ori mari,

cei credincioşi se-nşală,

căci viaţa cu Hristos e-un har

şi nu-i o vorbă goală.

Briciul şi mărul

   Tata vrea să se bărbierească. El nu foloseşte un aparat electric de ras, ci foloseşte un brici.

   El nu are de grijă o clipă, şi deja Ruben face o prostie. Oricum are deabia doi ani şi jumătate. Micuţul prinde briciul şi îl ţine exact de lama ascuţită! Ce să facă tata? Dacă vrea să smulgă băiatului instrumentul, Ruben se poate tăia adânc. Atunci tatălui îi vine o idee bună.

   - O, Ruben, uite ce măr frumos este pe masă! Ţi-l dau, ia-l.

   Micuţul întinde mâna, dar desigur pe cea care este liberă. Tata continuă:

   - Da, poţi să-l iei, dar pune briciul deoparte.

   Fructul frumos îl ademeneşte, iar Ruben pune jos jucăria lui periculoasă. Oh! Ce uşurare pentru părinţi! Copilul nici măcar nu s-a zgâriat.

   Mulţi copii, dar şi adulţi, sunt în pericol, pentru că se joacă cu răul. Dumnezeu ştie acest lucru. El le oferă pacea Sa, mântuirea Sa şi bucuria Sa, dar trebuie să-i daţi pentru aceasta păcatele voastre. Nu aşteptaţi mult timp, puneţi prea multe în joc. Luaţi în posesie ceea ce El vă dăruieşte, dar mai întâi daţi-i ceea ce El cere de la voi!

De unde ştim că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?

   „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.“

1 Corinteni 1, versetul 18

   În primul rând, bărbaţii care au scris Biblia, au arătat desluşit că vestea, pe care au scris-o, au primit-o de la Dumnezeu. Nu a fost cuvântul lor, ci Cuvântul lui Dumnezeu:

Exod 20.1; Osea 1.1

Exod 25.1; Galateni 1.11 şi 12

2 Petru 1.21

   40 bărbaţi au primit în momente diferite şi în locuri diferite ale pământului Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât vestea lor a avut ca rezultat o carte: toate ne vestesc acelaşi mare adevăr, că mântuirea este posibilă numai prin moartea Domnului Isus Hristos, care a murit la cruce pentru păcatele noastre.

   În al doilea rând, aceşti bărbaţi au fost gata să sufere şi să moară pentru Cuvântul lui Dumnezeu:

Ieremia 38.1-16; Faptele Apostolilor 5.18-40; Faptele Apostolilor 14.19; Faptele Apostolilor 7.54-60

   În al treilea rând, Domnul Isus Însuşi a învăţat că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu:

Ioan 3.14; Matei 12.40; Luca 24.25-27, 44-45; Ioan 17.17

   În al patrulea rând, Biblia ne spune ce se va întâmpla în viitor. Cu 700 de ani înainte de naşterea lui Hristos, Biblia arată deja în multe locuri că Isus va veni:

Isaia 7.14; Isaia 9.6; Isaia 53.1-12

   Biblia schimbă viaţa acelora care cred ce este scris în ea.

În „zâmbetul“ lui Dumnezeu

   Un băiețel de aproximativ trei ani se afla cu mama lui în camera de zi, când o rază de soare luminoasă pătrunse prin fereastră şi se reflectă pe podea. Băiatul se așeză în raza de soare de pe podea și exclamă: „Acum stau în zâmbetul lui Dumnezeu!“

   Mama sa spuse: „Să dea Dumnezeu ca băiețelul meu să dorească să trăiască totdeauna așa, ca plăcerea lui Dumnezeu să se poată odihni peste el!“

   Au trecut mulți ani; mama credincioasă a murit de mult timp, chemată acasă de Domnul Isus. Din micul băiat deveni un bărbat, care învățase sârguincios și obținuse multe în meseria lui. Dar pe Dumnezeu îl uitase. Favoarea oamenilor, zâmbetul lor îl avea, dar despre „zâmbetul“ lui Dumnezeu nu mai știa nimic.

   Într-o zi, când căută ceva în dulapul vechi al mamei sale moarte, îi căzu în mâini un pachețel. Îl deschise și găsi o pereche de păpuci de copii, cu următoarele rânduri scrise de mâna mamei sale. „Acești păpuci i-a purtat dragul meu micuț Iulian, când a avut trei ani. Atunci el s-a așezat într-o rază de soare care cădea în cameră și a spus: «Așa, mami, acum stau în zâmbetul lui Dumnezeu!» Să dea Dumnezeu ca el să umble și să lucreze în așa fel, ca plăcerea lui Dumnezeu să se odihnească peste el.“

   Prin acești mici păpuci și rândurile mamei sale, Dumnezeu a vorbit inimii bărbatului. El s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, a recunoscut înaintea Lui greșelile și păcatele sale, s-a rugat serios pentru iertare și a obținut favoarea, plăcerea lui Dumnezeu și iertarea păcatelor lui. El a devenit un copil al lui Dumnezeu și un martor zelos al Domnului Isus.

   Nu aștepta așa mult timp ca acel bărbat, căci nu știi dacă Dumnezeu îți va mai aduce aminte încă o dată, printr-o înștiințare, de mântuirea ta veșnică. Ar putea fi astăzi pentru tine ultima. Și atunci?

   „Astăzi trebuie să rămân în casa ta.“ (Luca 19.5)