Căpitanul

   Era într-o duminică după-masa. Afară viscolea, dar în casă domnea o atmosferă caldă datorită focului ce ardea cu zgomot și răspândea o căldură plăcută. Copiii erau bucuroși că tatăl lor era acasă împreună cu ei. Puteau să stea la taifas cu el. De obicei, ei se jucau împreună; de data aceasta însă, ei discutau cât de frumos va fi în cer.

   Într-adevăr, cerul este un loc minunat. Acolo sus, nimeni nu va fi bolnav vreodată. Și nimeni nu va muri în cer. Nu va fi nici tristețe, nici durere. Biblia ne spune că este locul cel mai frumos.

   Tatăl și mama le-au mai vorbit deseori copiilor despre cer când erau împreună la masă.

   Această discuție cu tatăl lor era într-adevăr interesantă. Dar el a început să le vorbească despre un alt aspect al cerului. Și acest nou aspect era mai degrabă îngrozitor, decât minunat! El a spus:

   - Copii, noi v-am arătat deja că cerul este locul cel mai frumos din câte există, dar să știți că nu oricine poate să intre acolo!

   Ionel și Petrică se întrebau cine sunt cei care nu vor putea să intre acolo. Atunci, tatăl le-a vorbit în continuare:

   - Cerul este un loc perfect și Dumnezeu vrea ca el să rămână totdeauna așa. În ultima carte din Biblie, adică Apocalipsa, în capitolul 21, versetul 27, Dumnezeu vorbește astfel despre cer: Nimic întinat nu va intra acolo (adică cineva care spune cuvinte rele, care face lucruri care nu trebuie făcute sau care are gânduri rele), nimeni care trăiește în spurcăciune (adică nerespectând pe Dumnezeu și călcând voia Lui) și în minciună (care nu spune adevărul). Numai cei care sunt cu inima curată vor merge în cer. Oricine vorbește urât sau gândește rău va merge în locul de pedeapsă.

   Cei doi copii au devenit deodată foarte serioși.

   - A făcut careva dintre voi, copii, ceva rău? A mințit careva dintre voi vreodată? a întrebat tatăl, cu toate că știa deja răspunsul. Copiii au clătinat din cap întristați. Da, ei au fost de multe ori răi.

   - Atunci, după Biblie, voi, copii, nu aveți dreptul de-a intra în cer.

   Buzele lui Petrică au început să tremure, iar lacrimile s-au rostogolit pe obraji în jos. Ionel însă a rămas nemișcat. Ei au auzit de multe ori cât de frumos va fi în cer și așteptau cu nerăbdare să ajungă acolo și să fie pentru totdeauna fericiți. Dar acum, ei au aflat că nu vor merge în cer, ci vor fi pedepsiți de Dumnezeu pentru păcatele lor. Păcatele sunt toate faptele rele pe care le-am făcut noi.

   Aceasta a fost decepția, pentru care Petrică a trebuit să plângă mult timp. Cei doi copii nu au știut ce trebuie să facă sau să zică la auzul acestor vești înspăimântătoare.

   Tatăl a lăsat copiii să simtă adânc în inimile lor acest adevăr și a continuat:

   - Ceea ce v-am spus mai înainte, este adevărat. Dumnezeu a spus așa. Dar eu sunt bucuros să vă dau vestea bună că, deși ați păcătuit, totuși puteți intra în cer.

   Petrică și-a șters repede lacrimile din ochi, iar Ionel a privit cu o deosebită atenție spre tatăl său. Dacă exista încă vreo posibilitate, atunci ei doreau să audă cât mai repede.

   - Dumnezeu Însuși a trasat o cale, ca să ni se ierte păcatele. El a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ, făcându-Se om ca și noi. El S-a născut într-o iesle în Betleem. Numele Lui a fost Isus. El a trăit o viață desăvârșită. El n-a făcut niciun păcat. El mergea din sat în sat, predica Evanghelia și vindeca bolnavi. Când Isus a spus oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu, ei au început să-L urască și au decis să-L omoare. Într-o noapte, ei L-au arestat pe Isus și L-au răstignit pe o cruce. Pe această cruce, El a murit. Dumnezeu a îngăduit oamenilor să-L omoare pe Isus. Acesta a fost și motivul, pentru care Dumnezeu Și-a trimis Fiul pe pământ. El a venit să moară în locul nostru și pentru păcatele noastre. El a făcut lucrul acesta, pentru ca Dumnezeu să ne poată ierta și să nu ne pedepsească.

   Cei doi copii au fost și mai impresionați să audă această veste bună.

   - Biblia ne spune în Faptele Apostolilor, capitolul 16, versetul 31: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit.“ Observați că Isus are trei nume: Domnul, Isus și Hristos. Aceasta înseamnă că, dacă vreți să vi se ierte păcatele, trebuie să credeți în El și să-L acceptați ca Domn. Domn înseamnă stăpân. El vrea să fie Domnul și Conducătorul vieții voastre. Așa cum un căpitan își conduce vaporul cum vrea, așa vrea Isus să vă conducă pe voi, dar numai dacă ascultați de El. Isus înseamnă Salvator sau Mântuitor. Trebuie să credeți că El a murit pe cruce ca să vă salveze de păcate. Cel de-al treilea nume, Hristos, înseamnă Cel care a primit toată puterea. El a primit-o de la Tatăl. El poate face tot ceea ce face Dumnezeu. Isus Însuși a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“ (Evanghelia după Matei, capitolul 28, versetul 18). Aceasta este ceea ce trebuie voi să credeți. Prin puterea Sa, El vă poate ierta toate păcatele, să vă schimbe viețile și să vă ducă în cer.

   - Vreți să-L rugați acum pe Isus să fie Domnul și Căpitanul vostru; să vă ierte păcatele și să vă ducă odată în cer?

   Cei doi băiețași au răspuns deodată:

   - Da!

   Acolo, în sufragerie, ei au îngenuncheat în acea după-masă de duminică și s-au rugat ca Isus să le ierte păcatele.

   Ei au spus, de asemenea, că din ziua aceea, vor să-L aibă ca Domn și Căpitan în viața lor. Ce bucuroși au fost ei apoi! Ei știau sigur că vor fi pentru totdeauna în cer cu El.

   Și tu poți avea această bucurie. Dumnezeu spune în Cuvântul Sfânt: „Toți au păcătuit“ (Epistola către Romani, capitolul 3, versetul 23). Noi toți am păcătuit și de aceea suntem pierduți. Dar Hristos a murit, ca să te salveze. Chiar acum, acolo unde te afli, nu vrei să-ți încredințezi viața lui Isus? Nu vrei să te rogi Lui, ca El să-ți ierte păcatele și să devină Mântuitorul și Conducătorul tău? Nu-i nevoie de o rugăciune lungă, ci doar să fii sincer. Poți să te rogi cu propriile tale cuvinte așa cum știi tu sau poți rosti această rugăciune. Gândește-te la fiecare cuvânt și la fiecare expresie din această rugăciune:

„Doamne Dumnezeule care ești în ceruri! Eu știu că sunt un păcătos. Cred că Isus a murit pentru păcatele mele. Iartă-mi păcatele și ajută-mă să trăiesc cum Îți place Ție. Doamne Isuse, vreau ca Tu să fii Domn și Căpitan în viața mea. Cu ajutorul Tău, voi încerca să Te ascult în toate. Condu-mă pe calea Ta.“

   Dacă vrei ca această rugăciune să fie o rugăciune personală, atunci ia o hârtie și scrie-o. Roagă-te apoi din adâncul sufletului tău rostind-o. Scrie mai jos numele tău. Pune și data. Păstrează cu grijă această hârtiuță, deoarece ea îți va aminti mereu de ziua împăcării tale cu Domnul Isus, de întoarcerea ta, de ceasul iertării păcatelor tale, de ridicarea pedepsei tale pentru păcat și de înlocuirea ei cu o viață veșnică.

   Acum tu ești un copil al Domnului și vrei ca să-L cunoști mai bine pe Isus..., adică să crești în această nouă viață. Ei bine, pentru aceasta sunt patru lucruri, care te vor ajuta să crești.

1)    Trebuie să ai o discuție cu Domnul, în fiecare zi, în rugăciune, și chiar de mai multe ori pe zi. Spune-i Lui totul. Vorbește-i de lucrurile mici, dar și de cele mari. Și nu uita să-i mulțumești pentru ceea ce va face pentru tine.

2)    Trebuie să citești cartea Lui de învățătură (în Biblie, aceasta este numită Noul Testament). Citește un pasaj din această carte în fiecare zi, și vei ști, care sunt poruncile Sale.

3)    Spune altora cum ai găsit drumul care duce în cer. Ei au nevoie de ajutorul tău. Și ajutându-i astfel tu vei deveni tare în credință. În cer există frumoase răsplătiri, făgăduite celor care lucrează să câștige pe alții la Isus. Biblia spune: „cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire (adică cei care vor aduce pe alții la Isus, pentru ca ei să umble pe calea cea dreaptă) vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci“ (Daniel 12.3).

4)    În unele zile, vei fi convins, că nu ai fost plăcut lui Dumnezeu. Poate ai făcut ceva sau ai spus un lucru care nu era bun. Recunoaște și vino imediat la Domnul Isus cerându-i din nou iertare. Faptul că ai greșit nu constituie pierderea dreptului de a fi copil al lui Dumnezeu, deoarece niciun tată nu va spune fiului său: „Nu mai ești copilul meu, deoarece nu m-ai ascultat.“ Fiul trebuie să ceară iertare și atunci totul este în ordine. Același lucru se petrece între noi și Dumnezeu. Dacă ai făcut vreo nedreptate vreunui om, atunci cere-i și lui iertare.

   Dacă îndeplinești cu conștiinciozitate toate cele patru condiții de mai sus, vei face bucurie Domnului Isus și vei deveni tare în credință, deoarece în Apocalipsa 21.7 Domnul spune: „Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu.“

   Știi tu care a fost cel mai mare și minunat lucru la moartea Domnului Isus?

   Acela că El a fost mai tare decât moartea. El a înviat din morți a treia zi. Isus trăiește. Tuturor celor care trăiesc pentru El, El le promite: „Eu sunt cu voi în toate zilele“ (Matei 28.20). Tot El le mai spune: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. ...Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.2-3).

   Viața este foarte scurtă. Ea poate fi și mai scurtă decât te aștepți tu. Dar dacă Îl iubești pe Domnul Isus și Îl servești, tu vei trăi în Împărăția Sa pentru totdeauna.

 

În lacul îngheţat

   Locuiam la marginea unui lac mare. Într-o seară rece de iarnă a trebuit să merg încă o dată de urgenţă la celălalt mal. Am urcat în barca mea mică cu pânze. Pentru că era furtună, am ajuns cu barca în doar câteva clipe în mijlocul lacului. Ca în zbor treceam peste apă.

   Deodată un pocnet puternic în pânză! Un vânt puternic, năvalnic apăsă pânza în câteva secunde pe suprafaţa apei, barca se înclină într-o parte şi eu am căzut în apa rece ca gheaţa.

   Eram un înotător foarte bun, de aceea mi-am adunat toată puterea şi am înotat cât mai repede spre mal. Speram să ajung la debarcaderul din faţa casei mele înainte ca apa rece să-mi paralizeze mădularele. Deja când am căzut în apă, am observat că se forma gheaţă. Tot mereu mă izbeam când înotam de bucăţi de gheaţă.

   Dar mi-am dat seama că îmi pierdusem orientarea. Unde se afla casa mea? Unde era salvarea? O groază rece mă scutură, o groază paralizantă îmi luă curajul. Să fie acesta sfârşitul meu? Deabia mai puteam respira. Desigur, mergeam într-o direcţie greşită – sau chiar în cerc!

   Deodată am auzit un glas. Foarte clar am auzit pe cineva strigând „Tată!“

   Acesta era glasul fiicei mele mici! Desigur, stătea în uşa casei şi se uita după mine.

   „O, Doamne“, m-am rugat eu, „fă ca să mai strige o dată, atunci aş putea găsi iarăşi direcţia! Încă un strigăt, şi aş fi salvat!“

   Şi atunci răsună peste lac încă o dată tare şi clar „Tată!“ După câteva minute am fost la mal în siguranţă!

   Şi noi trebuie să fim indicatoare spre cer. Să nu obosim, să nu contenim niciodată să strigăm, chiar dacă nu vine niciun răspuns!

Calea spre cer

   Un om de afaceri din Scoţia, care se afla într-o călătorie cu maşina sa prin oraşul Kilmacolm, opri şi întrebă un poliţist care este drumul corect spre Glasgow. Cel întrebat i-a dat informaţia dorită şi a adăugat prietenos:

   - Vă rog să mă scuzaţi, cunoaşteţi calea spre cer?

   - Nu, dădu negativ din cap domnul din maşină.

   - Isus spune: „Eu sunt calea“, explică serios poliţistul.

   Omul de afaceri ridică fereastra şi merse mai departe. Dar cuvintele bărbatului nu-i ieşeau din minte.

   Când şi-a terminat afacerile în Glasgow, a pornit spre casă. Pe drum avu un accident de circulaţie ca urmare a poleiului de pe stradă şi a fost dus foarte grav rănit la spital. Mai trăi doar câteva zile.

   Două săptămâni mai târziu, veniră doi tineri în costume negre la poliţia oraşului din Kilmacolm şi întrebară de acel poliţist care a arătat tatălui lor calea spre cer. Tatăl îi rugase cu scurt timp înainte de moartea lui, să meargă imediat la Kilmacolm şi să-i mulţumească în numele lui pentru indicaţia cu privire la necesitatea mântuirii. Ei i-au adresat mulţumirea tatălui lor şi i-au spus bucuroşi: „Tatăl nostru v-a înţeles şi acum este în cer!“

   Dacă tu încă nu-L cunoşti pe Domnul Isus ca şi calea spre cer, atunci vino astăzi la El, căci nu ştii dacă mâine vei mai trăi. Şi dacă eşti proprietatea Lui, atunci nu amâna ca să spui şi altora despre El, Mântuitorul lumii, Calea spre cer!

Zăpada

   Iat-o! În sfârşit, a venit! Ce mare bucurie pentru voi şi pentru mine. Ce lucru minunat şi cu zăpada asta! Cum îmbracă ea totul într-o haină albă şi curată! Psalmul 147.16 ne spune că zăpada vine de la Dumnezeu, iar Psalmul 148.7-8 îndeamnă ca şi zăpada să laude, împreună cu toată făptura, pe Domnul. De altfel, găsim în Biblie mai multe locuri unde se vorbeşte despre zăpadă. Şi pentru că o avem acum în faţa noastră, vreau să învăţăm împreună unele lucruri din Biblie în legătură cu zăpada.

   A fost odată un general bogat şi cu mare vază, numit Naaman (2 Împăraţi 5). El era mai mare peste oastea împăratului Siriei. Dar omul acesta tare şi viteaz era bolnav de lepră. A încercat el multe medicamente, dar nu ajutau la nimic. O fetiţă evreică, roabă la soţia lui Naaman, a îndemnat pe stăpânul ei să se ducă la prorocul Elisei. Într-adevăr, acolo Naaman a fost vindecat de boala lui cea groaznică.

   Drept mulţumire, Naaman a vrut să-i dea prorocului Elisei un mare dar în bani, dar el n-a vrut să primească. Însă servitorul lui Elisei, Ghehazi, om lacom de avere, s-a dus după Naaman şi, când l-a ajuns, i-a spus minciuni şi astfel a primit el bani şi haine. Elisei a ştiut însă de lucrul acesta şi, pentru că Ghehazi minţise şi s-a lăcomit după bani, a fost lovit de lepră. Biblia ne spune că „Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, ALB CA ZĂPADA“ (2 Împăraţi 5.27). Lepra este o boală groaznică. Oamenii loviţi de lepră primesc pe corp un fel de spuzeală albă, care se întinde mereu şi roade carnea şi oasele. Cel lovit de lepră trebuie să stea departe de oameni, pentru ca să nu le dea şi lor boala. (În ţară la noi este un sat unde leproşii sunt trimişi şi îngrijiţi. Mulţi dintre ei au venit la credinţă şi sunt mângâiaţi în suferinţele lor. Rugaţi-vă pentru ei!) Lepra în Biblie înseamnă, aproape întotdeauna, păcatul, care îl cuprinde pe om şi caută să-l nimicească. La început păcatul este frumos şi atrăgător, alb ca zăpada, dar după aceea se arată în toată urâciunea lui şi nimiceşte trupul şi sufletul.

   Scumpii mei copii, nu vă lăsaţi amăgiţi de frumuseţea trecătoare a păcatului, cum a făcut Ghehazi. Dar chiar dacă am păcătuit şi Scriptura ne spune că toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu – avem totuşi o făgăduinţă minunată în Scriptură. Dumnezeu ne spune prin profetul Isaia (1.18): „DE VOR FI PĂCATELE VOASTRE CUM E CÂRMÂZUL, SE VOR FACE ALBE CA ZĂPADA.“

   Dumnezeu ne întinde mâna de scăpare şi ne făgăduieşte iertarea păcatelor. Cât de mare este dragostea Lui faţă de noi! Cum răspundem noi la această dragostea a Lui, care L-a costat viaţa Fiului Său? El, din dragoste pentru noi, a primit să moară în locul nostru, pe Golgota, şi acum, oricât ar fi de mari şi grele păcatele noastre, ele pot fi iertate, spălate, prin sângele Domnului Isus, care a curs pe Golgota pentru noi.

   Regele David, cel care a scris psalmii, a făcut într-o zi o faptă urâtă, care n-a fost pe placul lui Dumnezeu. Un trimis al Domnului – prorocul Natan – a venit la David şi i-a făcut cunoscut că ce făptuise era păcat şi urâciune în ochii lui Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte, regele David s-a umilit, a recunoscut păcatul făptuit şi s-a rugat lui Dumnezeu. Psalmul 51 cuprinde în el următoarea rugăciune: „Spală-mă (Tu, Doamne), şi voi fi MAI ALB DECÂT ZĂPADA“ (versetul 7). Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui David şi l-a curăţat de păcatele lui.

   Oh, cât aş dori, scumpii mei copii, ca aceste rânduri să trezească în voi dorinţa de a fi curăţaţi de păcate şi să pună pe buzele voastre rugăciunea lui David. Dacă vreţi să fiţi mântuiţi, spuneţi aceasta lui Dumnezeu, priviţi la Golgota şi bizuiţi-vă pe jertfa Domnului Isus, căci:

„SÂNGELE LUI ISUS HRISTOS NE CURĂŢĂ DE ORICE PĂCAT“ (1 Ioan 1.7).