Uşa palatului

Isus a zis: Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. (Ioan 10.9)

Domnul... are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3.9)

   O fetiţă de cinci ani merge la culcare. Înainte de a adormi, micuţa se roagă şi se gândeşte la bunicul ei, care nu crede în Hristos: „Doamne Isuse, te rog nu închide aşa de repede uşa palatului Tău, pentru ca şi bunicul meu să poată intra în el.”

   Această rugăciune ne aminteşte de un fapt foarte însemnat: astăzi, uşa cerului stă încă deschisă. Dar nu va rămâne aşa pentru totdeauna. Uşa este deschisă, pentru că Isus Hristos a murit pentru păcătoşi. Şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu lucrează, ca ea să fie şi astăzi deschisă. Căci Dumnezeu „vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2.4).

   Micuţa a înţeles acest lucru şi îşi face griji pentru bunicul ei. Poate acesta nu simte, că din cauza păcatelor este pierdut şi trebuie să se lase mântuit. Poate este un om onorabil, care savurează mare atenţie în jurul său. Să ne smerim în faţa lui Dumnezeu şi să ne recunoaştem nedemnitatea, ne cade aşa de greu nouă, oamenilor mândri. Mulţi se leagă şi de faptul că nu pot contribui ei înşişi la salvarea lor, la mântuirea lor veşnică.

   Poate şi pentru tine cineva se roagă regulat – dintre membri familiei, dintre colegii de şcoală sau dintre vecini. Şi în orice caz, ceva este valabil şi pentru tine: Isus Hristos a murit pentru tine! El te aşteaptă!

Isus a zis: Eu sunt Păstorul cel bun.

Isus a zis: Eu sunt Păstorul cel bun. 

Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

(Ioan 10.11)

Ceva de zi cu zi

   - Mă dau bătută! suspină Lenuța. Această stivă de vase nu o pun niciodată în dulap!

   Aveam foarte puțin loc în bucătărie; de aceea lucrurile trebuiau aranjate după o anumită ordine.

   - Răbdare, copilă, o potoli mama. Ia-ți timp, ca să-ți întipărești exact succesiunea, atunci merge totul ușor și te vei bucura când le vei vedea aranjate.

   Și în familie trăim într-un spațiu mic împreună. Dacă ordinea, pe care ne-o arată Cuvântul lui Dumnezeu, nu este luată în seamă, atunci există dezordine și supărare. Este bine, ca părinții și copiii să-și întipărească „dreptarul învăţăturilor sănătoase“ (2 Timotei 1.13), pentru ca toată casa să poată fi o mărturie a lui Dumnezeu și pentru ca oricine să poată să se bucure de frumusețea și armonia unei astfel de părtășii în casă.

Mijlocitorul

   Domnul Cândea, un om de afaceri iscusit, ședea trist la biroul său. Tocmai trebuise să-i spună despre concediere lui Ioan, șoferul său.

   Ioan lucrase pentru șeful său mulți ani cu fidelitate și seriozitate. El aparținea pur și simplu familiei. Dar din păcate, în ultimul timp, de mai multe ori s-a așezat la volan băut. Toate atenționările au fost în zadar. La final, domnul Cândea l-a amenințat cu concedierea, iar Ioan s-a lăudat că va fi mai bine. Dar deja în săptămâna următoare a venit iarăși băut la lucru. Atunci domnul Cândea a trebuit să-l concedieze pe Ioan. Iar Ioan știa că acum nu mai ajutau la nimic nici promisiunile frumoase, nici lacrimile.

   Astfel, Ioan a părăsit biroul domnului Cândea fără să replice niciun cuvânt, și acum stătea afară sprijinindu-se de zidul casei. Tristețea îi umplu inima. Ce șef bun și ce serviciu bun pierduse prin propria lui vină, și ce griji vor veni acum peste familia lui! Toate acestea îl apăsau greu.

   În acea clipă veni alergând Sandu, fiul cel mai mic al domnului Cândea, se opri mirat în fața lui Ioan, îi prinse mâna și se uită întrebător la el, când văzu fața lui tristă.

   - Da, Sandu, spuse Ioan încet, nu am fost demn de încredere, iar tatăl tău este supărat pe mine; acum nu mai pot să rămân la voi și trebuie să-mi caut altundeva un loc de muncă. După o pauză adăugă: Dacă l-ai ruga tu să mă ierte încă o dată – poate mi-ar mai da o șansă o dată, o singură dată...

   Imediat Sandu alergă pe trepți în sus la biroul tatălui său. În fața ușii se opri. Ce spusese Ioan: „Tatăl tău este supărat pe mine“ – oare putea să-l roage pe tatăl lui să-l ierte? Șovăind deschise ușa, dar când văzu privirea plină de dragoste a tatălui său, alergă la el, se așeză în poala lui, își puse brațele lui mici în jurul gâtului tatălui său și îl rugă:

   - Tată, Ioan mă trimite la tine. El stă afară și plânge, și m-a rugat să te întreb dacă vrei să-l ierți încă o dată.

   George Cândea tăcu la început. O luptă începu în inima lui. Dar apoi domnul Cândea îl strânse pe fiul lui cel mai mic la pieptul său și răspunse cu glas mișcat:

   - A spus Ioan acest lucru, băiatul meu? – Da, vreau să-l iert, pentru că tu ai mijlocit pentru el. Du-te, spune-i că poate să rămână, l-am iertat. Apoi adăugă: Dar să nu mai bea!

   Sandu alergă, pentru a spune vestea îmbucurătoare lui Ioan.

   George Cândea își împreună mâinile și se rugă: „O, Doamne, ce bine, că și noi avem un Mijlocitor la Tatăl – pe Isus Hristos, Cel drept! Și tot ce Îl rugăm în Numele Tău, ne va da! Ce har!“