Păstorul și mielul său

   - Eu știu că Domnul Isus a murit pentru mine și că El a purtat toate păcatele mele și le-a dat deoparte, dar mă tem adesea că L-aș putea părăsi sau pierde.

   Aceste cuvinte au fost rostite de o tânără către un evanghelist, care vestise vestea bună a mântuirii pentru păcătoșii pierduți.

   Evanghelistul a răspuns:

   - Cu siguranță, ai văzut o turmă de oi. Să presupunem că unul dintre miei fuge departe de turmă, iar păstorul îl caută și îl găsește. Atunci, ce crezi, va purta mielul păstorul la turmă sau păstorul va purta mielul?

   - Desigur, păstorul va duce mielul, a răspuns tânăra.

   - Ești tu păstorul? a întrebat mai departe evanghelistul.

   - Nu.

   - Deci, ești mielul. Deci, o oaie nu poate purta păstorul și să-l aducă înapoi la turmă, ci păstorul o poartă. Tot așa, Domnul Isus, bunul Păstor, te poartă pe tine prin toate pericolele și prin toate încercările spre cer.

   Tânăra a înțeles aceste scurte cuvinte și le-a pus la inimă. Acum se putea bucura cu adevărat, pentru că se știa în siguranță în brațele puternice ale bununlui Păstor.

   „Eu le dau viață veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10.28)

„O bună mărturisire”

   - Din seara aceasta sunt salvat, a spus un băiețel foarte vioi evanghelistului, la finalul unei adunări de evanghelizare în Jamaica.

   - Ești salvat? Cum așa? a întrebat bucuros evanghelistul. Printr-un cuvânt deosebit?

   - Da, a explicat băiețelul. A fost versetul: „Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit”. Acesta a fost cuvântul. Și în timp ce dumneavoastră vorbeați, eu am crezut și, după ce ați încheiat predica, i-am spus prietenului meu Tom.

Tu însuți trebuie să vii!

   În grădina noastră era un cuib de rațe construit într-un tufiș, cam la o jumătate de metru deasupra pământului. Am observat în ultimii ani de multe ori pe rața-mamă clocind ouăle și apoi când se plimba cu puii ei pe apă. Dar niciodată n-am văzut cum ajungeau puii de rață în apă din cuibul așezat la înălțime. Am fi dorit mult să aflăm. Odată, când rața a clocit din nou, n-am scăpat cuibul din ochi.

   Într-o dimineață, soția m-a trezit devreme la ora cinci și ne-am furișat în grădină în apropierea cuibului. Deja de departe se auzeau măcăituri. Atunci am văzut-o pe rața-mamă cu doi pui alături stând pe pământ sub cuib. Ea privea în sus și măcăia, mișcându-și puțin și aripile. La intervale scurte de timp apărea câte un pui în deschizătura cuibului, privea puțin în jos și se lăsa să cadă pe pământ.

   Dar ultimul puișor de rață nu îndrăznea să-și dea drumul să cadă pe pământ. Alerga mereu la deschizătura cuibului, privea în jos, piuia fricos și se retrăgea în cuib. Oricât de mult a încercat mamă să-l momească, micuțul nu a îndrăznit să sară.

   Atunci rața-mamă s-a îndreptat spre ceilalți pui ai ei, i-a condus în apa din apropiere și a înotat câteva momente pe marginea malului în sus și în jos, fără să piardă din priviri cuibul. Când a observat că nici aceasta nu a ajutat, a ieșit din apă și a început să măcăie foarte tare, de parcă n-ar fi putut înțelege, de ce puiul ei cel mai mic nu venea la ea și i-a făcut astfel din nou curaj.

   Atunci, în sfârșit, micul pui de rață și-a dat drumul și a alunecat pe pământ, apoi s-a ridicat repede din nisipul moale, a pornit legănându-se spre apă, s-a aruncat în apă și a înotat cu frații săi după mama sa.

   De ce am povestit toate acestea?

   În această mică întâmplare se vor recunoaște unii dintre micii noștri cititori. Rața-mamă striga micuții, dar aceștia trebuiau să vină ei înșiși! Ea nu-i arunca din cuib, ci cei mici trebuiau să-și dea drumul din cuib, ca să cadă pe pământ; ei înșiși trebuiau să îndrăznească să sară din cuib.

   Domnul Isus ne cheamă pe noi oamenii la Sine, dar și noi înșine trebuie să venim la El!

Povestea cățelușului șchiop

   În vitrina unui magazin care vindea animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”.

   Un băieţel de 10 ani a intrat şi a întrebat care este preţul unui căţeluş. Vânzătorul i-a răspuns că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul a băgat mâna în buzunar și a scos câteva monezi. Erau numai 2.70 $ … Apoi a întrebat: “Aş putea vedea căţeluşii?”

   Vânzătorul a zâmbit, apoi a fluierat și a apărut căţeaua, iar în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

   Băieţelul a întrebat: “De ce şchioapătă căţeluşul ăsta?” Omul i-a spus că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!” a spus vânzătorul.

   Copilul s-a supărat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, vă voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună vă voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui întreg!”

   “Eşti sigur că vrei acest căţeluş? El nu va putea niciodată fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

   Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.

   “Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

   Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibă pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

   În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Telefonul

Să telefonezi în zilele noastre nu este tocmai simplu. Prima dată trebuie să afli care este cel mai convenabil ofertant.

Apoi când ai format în sfârșit numărul, jocul nu este la capăt. Acum se pune întrebarea dacă vei intra în legătură cu persoana dorită.

„Bip, bip, …” Ocupat! „De ce mă sună tocmai acum?”

Cu o muzică de Mozart sau alte sunete ești pus pe așteptare: „Vă rugăm așteptați! – Hold the line, please!”

„Aici vorbește robotul telefonic al familiei …, lăsați un mesaj după semnalul sonor.” – „Asta mai lipsea, niciodată nu știi ce să spui în acest caz!”

Deci, mai bine renunț. Poate altă dată. Dacă aceste legături eșuează, mă bucur de faptul că la legătura de telefon cu cerul nu există:

- Ton de ocupat

- Nicio linie de așteptare

- Niciun robot telefonic

Aici există întotdeauna o legătură. Mă întreb doar dacă noi creștinii ne folosim așa de activ de această legătură ca de telefonul nostru. În plus: numărul de telefon este 5015 – Psalmul 50.15:

Cheamă-Mă în ziua necazului,

și Eu te voi izbăvi, iar Tu mă vei proslăvi!