Tu ești cu mine

 

   În drumul său spre casă, un tânăr trebuia să parcurgă kilometri în șir, seara târziu, printr-o pădure întunecoasă. Era o vreme foarte rea; ploaia cădea torențial și vântul urla prin coroanele copacilor. Tânărul nu fugea, ci își parcurgea normal drumul. Apoi – la zece metri depărtare de el – a auzit deodată o voce puternică de bărbat: „Tu ești, Ioan?” El se sperie și rămase pe loc; însă după aceea și-a dat seama că era tatăl său, care a venit să-l întâmpine pe ultima porțiune de drum, cea mai întunecoasă, pentru că îl trimisese mama. Frica a dispărut, noaptea a devenit luminoasă în jurul lui. Mâna tatălui se simțea pe umărul lui și auzea pașii tatălui său foarte aproape de ai săi. El nu mai avea nicio frică, iar despre restul călătoriei nu mai era o greutate, pentru că el se simțea deja acasă. Tatăl său era cu el și mama îl aștepta.

   Tot ceea ce reprezintă bucuria cerului este cu noi. „Tu ești cu mine.” Hristos în toată plinătatea Sa este cu oricine se încrede în El.

Este, este, este

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este, este, este

Locul minunat

Care-n Cartea Sfântă

Este arătat;

Este, este, este

Țara cea de sus,

Este, este, este,

Căci Isus a spus.

 

Este, este, este

Țara cea de sus,

Slavă, slavă, slavă

Domnului Isus.

 

Este, este, este

Veacul fericit

Care Domnul nostru

Ni l-a pregătit.

Este, este, este

Cerul cel frumos

Unde vom petrece

Veșnic cu Hristos.

 

Este, este, este

Raiul strălucit

Unde ne așteaptă

Cei ce i-am iubit.

Este, este, este

Slava de apoi

Unde cei dragi nouă

Vor fi-n veci cu noi.

Cum arată cerul?

 

   Noi nu știm cum arată cerul, nici unde este. Dar știm că cerul este foarte, foarte frumos și că toți vor fi fericiți în cer. Dumnezeu nu ne-a spus multe despre cer. Poate pentru că, atât timp cât trăim pe acest pământ, nu vom înțelege. Ori poate Dumnezeu S-a gândit că, dacă am ști totul despre el, am vrea să ne ducem imediat în cer.

   Isus ne-a spus unele lucruri despre cer. Într-o zi când prietenul său cel mai bun, Ioan, trăia singur pe o insulă (dușmanii l-au dus acolo, ca să nu mai vorbească despre Isus), Isus a venit la el și i-a spus multe lucruri pe care le-a scris în Biblie. După ce Isus i-a spus lui Ioan despre toate lucrurile ce se vor întâmpla, i-a arătat un oraș minunat. Străzile erau de aur curat, iar pereții erau acoperiți cu minunate giuvaere. Numele celor 12 seminții erau scrise pe porți, iar numele celor 12 apostoli erau scrise pe temeliile zidurilor.

   Nu era biserică în oraș. Nu aveau nevoie de biserică, pentru că Dumnezeu și Isus erau acolo. Nu era soare și lună sau stele, pentru că gloria lui Dumnezeu făcea lumină, iar Domnul Isus era lumina. Porțile erau deschise zi și noapte. În mijlocul orașului era tronul lui Dumnezeu. Un râu limpede și frumos curgea de la tron spre mijlocul cetății, unde creștea pomul vieții, care dădea fructe în fiecare lună. Și nu era noapte. Aceasta a fost vedenia lui Ioan de pe insulă. Isus nu a vrut să spună că cerul arată neapărat așa. El a vrut însă să spună că cerul va arăta foarte frumos – mult mai frumos decât își poate închipui cineva.

   Nu știm unde este cerul. Mulți au crezut că astronauții au putut vedea cerul când s-au dus în spațiu. Unul dintre astronauții ruși spunea că el nu crede că există Dumnezeu, pentru că nu L-a găsit acolo. Dar astronautul John Glenn a mărturisit că Dumnezeu era acolo. Și L-a primit în inima lui.

   Nu trebuie să știm unde este cerul. Este de ajuns să știm că Isus, Salvatorul nostru, este în cer și va avea grijă, ca la timpul potrivit să fim și noi acolo.

 

De-a v-ați ascunselea

 

   Când este foarte cald și dorești să te răcorești, poți folosi un evantai. Cel mai simplu evantai constă dintr-o tulpină și o frunză. În unele regiuni se folosea o frunză de palmier, în alte locuri o bucată de hârtie sau o bucată de mătase. Faraonii (= împărații) egipteni aveau evantaie din pene de struți sau de păuni prinse de tije lungi, iar slujitorii lor îi răcoreau cu acestea. Chinezii au îmbunătățit acest principiu de răcorire, legând la un capăt mai multe foi înguste, circulare. Astfel evantaiul putea fi deschis sau închis după preferință. Pentru tijele adeseori împodobite foarte artistic se folosea mai demult lemn, fildeș sau sidef. Evantaiele erau înfrumusețate cu desene, cu gravuri, cu picturi colorate sau cusături.

   În perioada stilului baroc și rococo, doamnele nu foloseau evantaiele atât de mult pentru a se răcori cu ajutorul lor, cât mult mai mult pentru jocul de-a v-ați ascunselea. Ele își ascundeau fața în spatele evantaiului și lăsau să se vadă numai ceea ce voiau ele. În spatele evantaielor deschise, ele puteau să facă nevăzute defecte de frumusețe (de exemplu dinți stricați), un zâmbet răutăcios sau dispoziții proaste, dar și defăimări secrete și tachinări răutăcioase. Astfel, evantaiul și-a pierdut funcția sa inițială.

   Oare respectivele doamne nu s-au gândit că înaintea lui Dumnezeu nu puteau ascunde nimic? Dumnezeu vedea totul. El vedea în spatele evantaielor. El vedea și cunoștea gândurile lor, dorințele lor, întreaga lor ființă. Așa a fost, așa este și astăzi și așa va fi veșnic. Dumnezeu vede totul. Nimeni nu se poate ascunde de El. Niciunul nu poate să-L păcălească în vreun fel. Dumnezeu este Adevărul și de aceea îl și vede. Nu are niciun sens să ne amăgim singuri și să ne spunem: Important este că nu mă prinde.

   Pe oameni îi poți înșela, dar pe Dumnezeu niciodată. El te cunoaște pe deplin. El știe ce faci și din ce motiv faci ceva. În Biblie scrie: „Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7). Și: „Domnul Își întinde privirile peste tot pământul” (2 Cronici 16.9). Îți este acum teamă? Nu este necesar! Dumnezeu dorește să îndepărteze, să ierte și să uite tot răul, deci toate păcatele tale care se găsesc în viața ta. Încetează acum să te joci cu El de-a v-ați ascunselea!

   Recunoaște sincer în rugăciune toate păcatele din viața ta, de care îți aduci aminte. După aceea roagă-L să îți ierte totul. El face aceasta, pentru că Domnul Isus Hristos S-a lăsat pedepsit de bunăvoie pentru orice păcat al fiecărui om. Mulțumește-I și roagă-L să te ajute, ca să nu mai păcătuiești. Și vei vedea că El nu te va dezamăgi niciodată. Versetul din Biblie amintit mai sus continuă astfel:

   „Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.”