Micuțul Vlad se bucura întotdeauna când tatăl lui cântărea saci, lăzi de lemn și altele. I se părea foarte interesant să-l audă pe tatăl lui spunând greutatea și să-l vadă adăugând când ceva era prea ușor. Însă și mai mult îi plăcea lui Vlad să sară pe cântar, ca tatăl său să constate greutatea lui.
„Da, da, mai ai de mâncat multă pâine până să fii un bărbat!”, îi spunea deseori tatăl.
Odată la școala duminicală, Vlad a auzit că și Dumnezeu a cântărit un bărbat și verdictul a fost: „Cântărit, cântărit - și găsit prea ușor!”
Aceste cuvinte l-au pus pe gânduri pe băiat. El înțelegea că la Dumnezeu nu este decisivă greutatea corporală, ci la El se cântărește altceva – dar ce?
S-a tot gândit și și-a spus:
„Cu siguranță, Dumnezeu pune pe un taler al balanței faptele bune ale omului și pe celălalt faptele rele. Verdictul va fi dat în funcție de câte ai de un anumit fel. Acum să văd cum să fac să ajungă cât mai multe fapte bune în taler, ca talerul cu fapte rele să nu depășească greutatea.”
Dacă se întâmpla ca o vecină din sat să ducă spre casă un coș greu și Vlad să vină de la școală, el se îndrepta grăbit spre vecină și o întreba:
„Îmi permiteți să vă ajut puțin?”
După ce ajungeau la casa vecinei și își lua rămas bun de la ea, țopăia fericit pe drum și se gândea:
„Acum a crescut greutatea pe talerul cu fapte bune!”
Acest gând făcea ca adeseori lada de lemne să fie umplută până sus, fără să-i ceară mama. Câteodată se întâmpla ca mama să-i interzică să iasă din casă pentru câtva timp și atunci micuțele mâini puneau toate lucrurile în ordine. Băiatul ștergea podeaua, îndepărta de pe mobilă praful cu o cârpă și, când totul era aranjat după părerea lui, deschidea ușa și îi striga mamei plin de bucurie. În liniște însă se gândea:
„Acestea vor aduce greutate pe cântarul lui Dumnezeu!”
Dar cum putea ști dacă într-adevăr talerul cu fapte bune avea kilograme în plus? Pentru că de prea multe ori vedea că talerul în care se puneau faptele rele se îngreuna foarte mult, ceea ce îl făcea trist și nefericit.
„O, dacă aș putea îndepărta răul de pe taler!”, se gândea Vlad, căci își făcea griji cu privire la sentința lui Dumnezeu că îi va spune cum este scris în Biblie:
„Cântărit - și găsit prea ușor!”
Aceste cuvinte s-au imprimat atât de mult în inima lui, încât nu mai scăpa de ele.
Au trecut luni de zile și într-o zi Vlad a venit acasă plin de fericire. Ce se întâmplase cu el? – Acum știa:
„Am greutatea necesară!”
Dumnezeu i-a arătat că Mântuitorul a luat tot răul care apăruse în viața lui de pe taler, pentru că El a purtat toate păcatele lui Vlad pe cruce. El a înțeles și aceasta: „Acum Mântuitorul locuiește în mine!” și de asemenea: „Cu Mântuitorul în inimă, cu siguranță nu voi mai fi găsit ușor pe cântarul lui Dumnezeu!”
Și apoi, dragi copii, Vlad le-a slujit oamenilor cu mai multă dragoste!
„Întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” - „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”
Romani 10.3 / 2 Corinteni 5.21
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”
Efeseni 2.8-10
