sâmbătă

Exclus din clasă

 

   Clopoțelul sună de pauză. Elevii se îndreaptă spre curtea școlii. Peste tot se formează grupuri. Copiii vorbesc și râd.
   Un grup este deosebit de mare. Sunt elevii din clasa a VI-a A. Par foarte supărați și este în plină desfășurare o discuție aprinsă.
   „Scholz este imposibil!”
   „Demodat și nesuferit!”
   „O să-i arătăm noi lui!”
   „Cum facem cu el?”
   „La următoarea oră, intrăm în grevă!”
   „Ce vrei să spui?”
   „Niciunul dintre noi nu va răspunde. Atunci să-l vedem cum va decurge ora!”
   „O să fie surprins.”
   „Asta este o idee bună. Dar nimeni n-are voie să facă altfel!”
   „Desigur.”
   „Dacă Thomas nu...”
   Șeful clasei se oprește la mijlocul frazei. Thomas tocmai trece pe acolo. El nu a asistat la discuție.
   - Salut, Thomas! Ascultă, avem un plan grozav!
   Thomas se oprește fără cuvinte.
   - Îi jucăm o festă lui Scholz. Îi vom arăta noi! Și să sperăm că nici tu nu dai înapoi. Ceea ce ai de făcut este doar să faci ceea ce fac ceilalți, altfel vei fi exclus din clasă!
   Thomas Îi aparține Domnului Isus. Colegii lui de clasă știu și ei aceasta. În fiecare dimineață, el Îi cere Mântuitorului putere pentru a putea fi o mărturie vie pentru El, dar și un ghid spre El. Are voie să se alăture acum celorlalți? Poate el să se opună profesorului său?
   O rugăciune rapidă, apoi Thomas spune ferm și hotărât:
   - Nu pot să fac ceea ce ați propus! Vreau să Îl urmez pe Domnul Isus!
   - Am știut că așa vei face! Atunci nu vei mai fi acceptat de clasă. Poți fi sigur de asta!
   Pauza s-a terminat. Thomas este puțin neliniștit când intră în clasă. Se roagă din nou. Apoi se liniștește și știe că Domnul Isus nu-l va părăsi.
   Lecția de matematică își urmează cursul obișnuit. Domnul Scholz explică mai întâi noua lecție și apoi pune întrebările obișnuite.
   Nimeni nu se anunță să ia cuvântul. Nu se ridică nici măcar o mână.
   Dar totuși! Thomas se anunță.
   El dă un răspuns corect. Domnul Scholz continuă să explice și calculează el însuși câteva exerciții pe tablă.
   Din nou întrebarea obișnuită și, de data aceasta, doar o singură mână se ridică. Thomas chiar are curaj!
   Domnul Scholz devine suspicios. Suspectează „conspirația”?
   - Dacă voi nu vorbiți cu mine, nici eu nu voi vorbi cu voi. Atunci vom continua în limbajul semnelor.
   De fapt, domnul Scholz termină lecția în limbajul semnelor. În cele din urmă, scrie temele pe tablă și clopoțelul sună de pauză.
   Domnul Scholz părăsește sala de clasă.
   - Așteaptă!
   - Lașule!
   Acum se îndreaptă spre stația de autobuz. Și acolo trebuie să se grăbească puțin, dar unii dintre colegii săi de clasă îl ajung din urmă. Și acum ce se întâmplă?
   Unul dintre ei, mai mare și mai puternic, îl bruschează puțin pe Thomas, apoi îi murmură la ureche:
   - Eu nu te voi exclude din clasă.
   Thomas răsuflă ușurat. Se urcă în autobuz cu mare recunoștință.
 
   Și a doua zi? Thomas nu este exclus din clasă. Nimeni nu îndrăznește să-l atace pe Thomas. Și de ce? – Ei bine, el a dat dovadă de curaj. Mărturia sa hotărâtă i-a impresionat profund pe colegii săi de clasă.
   Thomas experimentase că se poate baza pe Domnul și pe Cuvântul Său. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Psalmul 50, versetul 15?
   Cheamă-Mă în ziua necazului, - Thomas a făcut aceasta în mod repetat -.
   și Eu te voi izbăvi, - Thomas tocmai a experimentat aceasta -
   iar tu Mă vei proslăvi! - da, așa face Thomas acum: Îi mulțumește Domnului său credincios care L-a ajutat.
 

luni

Domnul a înviat!

 

   - Mamă, sunt atât de bucuroasă că Domnul Isus a înviat. După L-au răstignit pe cruce bătând cuie în mâinile și în picioarele Lui, Isus a murit. Ieri, la școala duminicală, am auzit că El a înviat.

   - Da, Veronica, Domnul Isus trăiește și ne putem bucura de acest lucru. Mântuitorul a venit în această lume pentru a ne ajuta să scăpăm de păcat, de tot răul. Pentru că i-a iubit pe oameni, a acceptat să fie pedepsit pentru răul pe care oamenii l-au făcut și îl fac și astăzi.

   - Da, mamă, minciună, neascultare și tot felul de astfel de lucruri, dar și ură, ceartă, mânie și...

   - Așa este, copila mea, Domnul Isus vrea să ierte toate acestea, dacă Îl rugăm. Putem vorbi cu El, iar El ne aude, pentru că este viu. Să ne bucurăm de acest lucru.

duminică

La crucea lui Isus

 

La crucea lui Isus
Apleacă-te supus
Dacă vrei ca să ai
Darul cel nespus –
mântuirea ta,
Căci numai așa
Ea ți se va da
De iertarea lui Isus.
 
Fericiți – cei ce vin
Mântuiți – sunt deplin,
În Isus,
Cel ce-a dus
Greul chin,
Ca apoi,
Noi și voi,
Să-L primim – și să fim
Fericiți – mântuiți
Pe deplin.
 
La sânul lui Hristos,
E raiul cel frumos,
Dacă vrei ca să-l ai,
Vino credincios.
Mântuirea ta
E numai așa.
Harul prețios
E numa-n Hristos.
 

luni

Minciuna are picioare scurte

 

   În compartimentul unui tren stătea un tânăr și era bucuros că avea un loc frumos la fereastră. Deodată ușa compartimentului s-a deschis, iar un bărbat mai în vârstă s-a uitat înăuntru și a văzut un loc liber vizavi de tânăr; dar pe acel loc se afla o geantă mare.
   - Este ocupat? a întrebat bătrânul.
   - Da, a răspuns tânărul. Prietenul meu a coborît pentru o clipă pe peron.
   Dar, pentru că trenul urma să pornească, bătrânul și-a făcut loc în compartiment și a împins geanta mare la o parte. S-a uitat pe fereastră și a spus:
   - Dacă prietenul tău n-ar întârzia...!
   Tăcere.
   Trenul s-a pus în mișcare.
   - Prietenul tău va pierde trenul...!
   Tăcere.
   - Prietenul tău... geanta lui...!
   Tăcere.
   Trenul a ieșit din stație. Bătrânul a apucat geanta și a aruncat-o pe fereastra deschisă a compartimentului. Tânărul a sărit în sus. Tremura de furie. Bătrânul i-a răspuns calm:
   - Ar fi rău dacă prietenul tău ar rămâne fără geantă.
 
Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți.
Proverbe 12.22

sâmbătă

Privește la cer!

 

El (Domnul) îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor: le dă nume tuturor.
Psalmul 147.3,4
 
Universul vizibil cuprindea, conform unui calcul realizat de astronomul australian Simon Driver în anul 2003, cel puțin 70 de cvadrilioane de stele. Cifra s-ar scrie astfel: 70 000 000 000 000 000 000 000. Un număr pe care nu-l putem înțelege cu ajutorul tablei înmulțirii. Chiar dacă toți locuitorii Pământului de la acea vreme ar fi numărat câte o stea pe secundă, ar mai fi avut nevoie de încă aproape 280.000 de ani pentru a număra toate stelele. Incredibil! Iar Dumnezeu dă nume fiecărei stele în parte!
 
Inima unui om este la fel ca universul: este de neînțeles pentru noi. Dar Dumnezeu înțelege perfect centrul ființei noastre, inima noastră, și „îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”. Dumnezeu este interesat de tine! Dacă ai răni interioare, El vrea să te vindece; dacă ești doborât la pământ, el vrea să-ți dea o nouă speranță.
 
Oamenii care vor să ajute nu pot, iar cei care ar putea ajuta nu sunt interesați de noi.
Dar Dumnezeu vrea să ajute și El poate ajuta.