În noaptea asta

În noaptea asta când coboară

Tăcerea albă-n fulgi de nea,

Isus iubit, întâia oară

Eu Îţi predau inima mea.

Ştiu c-ai venit demult pe lume

Şi vii în orice an şi-acum

S-aduci la oameni bucurie

Şi să-i îndrepţi pe bunul drum.

Să-ntorci pe-acei ce fac păcate,

Ca să se-abată de la rău,

Să se iubească şi s-asculte,

Isuse bun, de glasul Tău.

Ştiu că la cei ce Te ascultă

Mergând pe urma Ta mereu

Le faci viaţa fericită

Şi-i izbăveşti din orice greu...

Şi văd ce bun eşti Tu, Isuse,

De-aceea iată şi eu vin,

Te rog să mă primeşti la Tine

Şi-mi vino-n inimă deplin.

Fă-mi sufletul să Te asculte,

Fă-mi cugetul mereu curat,

Fă-mi paşii mei să-mi umble numai

Pe drumul Tău adevărat.

Să-mi fiu în orice zi, Isuse,

Prin vorba mea, prin tot ce fac,

În orice loc, întotdeauna,

Cum Tu mă vrei, căci vreau să-Ţi plac.

Semnalizări

   Cunoști unele semnalizări? Foarte cunoscute sunt, desigur, semnalizările în circulație. Semafoarele stabilesc circulația și previn anumite ciocniri, exact ca și luminile semnalizatoare la o trecere de cale ferată sau lămpile de atenționare pe un șantier. Fiecare este conștient că trebuie să ia seama la aceste semnalizări. Dacă nu le ia în considerare, suportă pagube și îi afectează și pe alții.

   Și Dumnezeu a stabilit semnalizări pentru noi, oamenii. Dacă le „încalci”, vei avea tu însuți probleme, și adeseori și alții!

   Aceste semnalizări sunt cuvintele din Biblie, dar pot fi și evenimente care te marchează.

   Scopul lui Dumnezeu este ca să stai liniștit și să te gândești la viața ta și la relația ta cu Dumnezeu.

   Dumnezeu cheamă pe fiecare om: Împacă-te cu Dumnezeu! (2 Corinteni 5, versetul 20).

   Cum se face asta? Dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate (1 Ioan 1, versetul 9). Dacă nu ai făcut încă acest lucru, nu încălca mai departe semnalizarea!

Ponturi pentru învățat (4)

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Merită să-ți planifici bine timpul!

Planifică-ți perioade fixe de timp pentru învățat și scrie-ți un orar de învățare, ca să nu amâni permanent învățatul!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Dacă ești bine odihnit, ai învățat deja pe jumătate!

Dacă trebuie să înveți mult, ai grijă să dormi suficient!

Corpul tău are nevoie de somn, deoarece creierul tău consumă multă energie când învață!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Când înveți, ai nevoie de aer!

Creierul tău are nevoie de oxigen când înveți.

Având o cameră bine aerisită, poți crește capacitatea de gândire.

Cum ar fi, dacă ai învăța în aer liber fișele cu cuvinte de memorat?

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Se practică învățatul în echipă!

Învață împreună cu alții care au o bună motivație.

Dar nu te baza prea mult pe ei!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Cine nu întreabă rămâne prost!

Nu fi niciodată laș pentru a admite că nu ai înțeles ceva, ci îndreaptă-te cu întrebările tale spre adresa corectă!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Păstratul poate fi folositor!

Păstrează bine sortate caietele de școală și alte foi!

Poate le poți folosi încă o dată mai târziu (de exemplu la școala profesională).

Băiatul meseriaş cinstit

   Era cu câteva zile înainte de Crăciun când în partea de sud a Pădurii Negre o calfă de lăcătuş înainta cu greu pe drumul înzăpezit şi printr-un ger cumplit. Nu mâncase nimic de mult timp şi îmbrăcămintea îi era zdrenţuroasă. Cât de mult s-a bucurat când în faţa lui a apărut deodată sub un brad înalt frumoasa casă a pădurarului! Plin de speranţă a bătut la uşă, unde a apărut un băieţel de vreo cinci ani. „Ce vrei?” l-a întrebat micuţul cu părul creţ. „Numai o bucăţică de pâine; îmi este tare foame”, a răspuns el. „Nu pot să-ţi dau nimic”, a spus micuţul, „mama este în oraş şi tata este în pădure. – Dar stai, ştiu unde sunt bănuţii pentru băieţii meseriaşi”, a continuat el după ce s-a gândit puţin. Însă întristat a venit înapoi cu răspunsul: „Farfuria este goală, dar vino cu mine: ştiu unde are mama banii.” După aceea l-a condus pe tânăr într-o cameră frumoasă, împodobită cu tot felul de coarne de cerb şi animale împăiate. „Trage sertarul de sus, acolo vei găsi ceva!” i-a cerut el. Calfa tânără a făcut aşa şi podoabe strălucitoare, linguri de argint şi piese de aur de tot felul străluceau înaintea lui. Nu a avut curajul să atingă vreuna din ele. „Iată, ia un gologan roşu!” a spus micuţul, al cărui năsuc tocmai ajungea peste marginea sertarului, când s-a pus pe vârful picioarelor. „N-am voie să-l iau”, i-a replicat omul străin, „aceasta este o podoabă de aur.” „Atunci ia unul alb!” a zis băieţelul şi i-a arătat un taler. „Şi acesta este prea mult”, i-a spus calfa. „Ei, atunci ia ce vrei!” l-a forţat micuţul, şi ca să-l mulţumească, a luat un ban de zece cenţi de nichel şi a plecat mulţumind şi cu un salut prietenos pentru părinţi. După aproximativ o jumătate de oră a venit mama acasă, căreia puişorul i-a relatat cu toată sinceritatea cele petrecute. Îngrozită aceasta a alergat la dulap, însă acolo a găsit totul în cea mai frumoasă ordine. Curând s-a reîntors şi tatăl din pădure, care l-a atenţionat cu toată seriozitatea pe moştenitorul lui să nu mai lase în casă pe un străin, fără să întrebe. În acest timp a bătut iarăşi cineva la uşă şi... cine stătea afară? Tânăra calfă, care voia să dea înapoi cei zece cenţi, căci nu putea să-i păstreze cu conştiinţa curată. „Nu, ei vă aparţin”, a replicat pădurarul cu o strângere de mână cordială, „şi acum sunteţi oaspetele nostru pe parcursul zilelor de sărbătoare. Ne puteţi fi de folos spărgând lemne.” Calfa străină a acceptat cu bucurie propunerea, şi cât de mult s-a bucurat când în seara de ajun de Crăciun, pe lângă tot felul de prăjituri, a primit un costum bine întreţinut al pădurarului împreună cu o pereche de cizme noi. Când însă a venit Anul Nou, pădurarul i-a adus o veste deosebit de bună: „Prietene, lăcătuşul Nagler din Schönau vrea, la recomandarea mea, să vă angajeze şi veţi avea în el un maistru bun.” Acum toate nevoile au luat sfârșit. – Un proverb spune:

Pe omul cinstit nici capul nu-l doare,

Iar cel necinstit, de teamă stres are.