Vindecat pentru totdeauna

 

   Un chinez a venit la farmacia unei baze misionare din Henan și a cerut un medicament pentru dureri de stomac. Medicul misionar l-a examinat pe bărbat și apoi l-a întrebat ce medicamente a luat până în acel moment. Nu a fost puțin uimit când a auzit răspunsul chinezului. Un medic chinez i-a spus să ia în fiecare dimineață o jumătate de cană de gresie rasă. Timp de doi ani urmase acest sfat, înghițind nu mai puțin de șaizeci de kilograme de nisip. Dar pentru că nu a observat nicio îmbunătățire, a trebuit să ia crustă de ciment în fiecare zi timp de o jumătate de an. Era oare de mirare că durerile sale de stomac nu se diminuaseră?

   După o scurtă perioadă de timp în care bolnavul a fost tratat și îngrijit competent și cu toată dragostea în baza misionară, starea lui s-a îmbunătățit. Medicul nu a omis să-L scoată în evidență pe marele Doctor, cel mai bun Doctor de care au nevoie atât de urgent toți oamenii. Chinezul a vrut să audă mai multe despre Domnul Isus și a primit un Noul Testament, pe care l-a citit cu sârguință.

   Într-o zi, când și-a luat rămas bun de la baza misionară și i-a mulțumit doctorului misiunii, a spus: „Doctore, mă bucur că am fost bolnav.” – „De ce?”, l-a întrebat doctorul. „O”, a explicat chinezul, „dacă nu aș fi fost bolnav, nu aș fi auzit niciodată vestea bună a acestei cărți.”

 

Salvat de un fulger

 

   Un fermier călărise într-un sat îndepărtat pentru a face o vizită. În drum spre casă a fost surprins de o furtună puternică. Fiind ud leoarcă, bărbatul a decis să nu folosească drumul obișnuit, ci să meargă acasă pe un traseu mai scurt, pe care nu-l cunoștea exact.

   Întunericul s-a lăsat repede. Nicio stea nu strălucea pe cer. Curând întunericul a fost atât de nepătruns, încât călărețul a ratat calea și și-a pierdut orientarea. Privea cu atenție în întuneric, dar nu vedea niciun drum.

   Dintr-o dată, un fulger strălucitor a străbătut întunericul, astfel încât, pentru o clipă, a fost la fel de lumină ca ziua. Dintr-o dată, bărbatul a tras tare de căpăstrul calului, pentru că a văzut căscându-se un abis imediat în fața copitelor calului său. Șocul parcă îi paraliza membrele. Dar după aceea și-a întors animalul, și-a schimbat complet direcția, a găsit drumul și a ajuns acasă nevătămat. – Inima i s-a umplut de o mare recunoștință față de Dumnezeu.

 

   Nu ne amintește acest mic incident de un alt pericol, mult mai rău, în care se află mulți, mulți oameni? Nu sunt mulți, mari și mici, în pericol de a fi înghițiți de un abis întunecat, pentru că nu sunt mântuiți?

   Fără Domnul Isus, noi oamenii din această lume întunecată suntem ca și călărețul care a călărit în întuneric și nu știa amploarea pericolului. Dar o lumină minunată vrea să ne lumineze calea. Această lumină este Domnul Isus. El spune: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12).

 

Sarah

 

Pe data de 24 mai 1962, pilotul Scott Carpenter s-a prăbușit cu avionul său „Aurora 7” în Oceanul Atlantic. Publicul care a putut urmări pe ecran zborul său în jurul pământului era neliniștit. Murise Carpenter? Îl vor putea găsi și salva în caz că supraviețuise prăbușirii?

„Aurora 7” era echipat cu un aparat specializat care putea transmite semnale de alarmă pe mai multe sute de kilometri. Era un produs englezesc și purta numele SARAH (Search and Rescue and Homing): „Căutare și salvare și aducere acasă”.

La scurt timp înainte de prăbușire, avioanele care erau dotate special pentru așa ceva au interceptat acest semnal și astfel locul accidentului a putut fi localizat destul de exact. Mai multe dintre aceste avioane au cercetat marea și curând au descoperit pluta de salvare pe care se afla Carpenter – pilotul era nevătămat!

Cu ajutorul unui elicopter a fost ridicat de acolo și dus la un spital și după un scurt control precaut a putut urca într-un alt avion și zbura acasă.

Viața lui a fost salvată.

 

Care este situația cu viața veșnică despre care Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, vorbește în multe pasaje? – Fiecare om este vinovat înaintea Lui, conform verdictului lui Dumnezeu, și se îndreaptă spre o judecată îngrozitoare. Omul are nevoie de un Mântuitor dacă nu vrea să meargă pentru totdeauna în pierzare.

Știi că și tu ești vinovat înaintea lui Dumnezeu și că ai meritat pedeapsa veșnică? Îți pare rău că ești păcătos? Recunoști starea ta pierdută? Observi că trebuie să fii mântuit - și că ajutorul poate veni doar din exterior, „de sus”? Dacă da, atunci trimite și tu un „semnal de alarmă”! Și atunci nu vor fi necesare avioane pentru a te căuta, salva și aduce acasă. Isus Hristos, Mântuitorul lumii, dragostea descoperită a lui Dumnezeu, este suficient pentru mântuirea ta veșnică. El Și-a dat viața ca preț de răscumpărare și caută și salvează încă - și promite o locuință în Casa cerească a Tatălui.

Nu vrei să te lași mântuit?

El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari. Psalmul 18.16

 

 

Culorile

 

Trandafirii sunt roșii, iarba este verde. De ce? De fapt, plantele nu sunt colorate, ci ele reflectă în mod diferit multă lumină. Această lumină reflectată cade prin ochii tăi pe retina ta. Creierul „vede” după aceea o anumită culoare. Fascinant, nu-i așa? Da, pentru că Dumnezeu ne-a creat așa. Dumnezeu a făcut în prima zi a creației lumina și în a șasea zi a creației ochiul nostru.

Lumina îți arată de asemenea ceva despre Dumnezeu. Biblia spune că „Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric” (1 Ioan 1.5). Lumina ne arată în Biblie că Dumnezeu este întotdeauna bun. El este drept și sfânt. Întunericul ne arată răul care ne desparte pe noi, oamenii, de Dumnezeu. De aceea Isus a venit ca Lumină a lumii. Această Lumină a descoperit păcatele oamenilor. Dar oamenii nu trebuie să rămână în păcatele lor. Isus Hristos a murit pentru aceste păcate ale oamenilor, pentru a face viața lor luminoasă și fericită.

 

Șoferul Tom

 

Tom era un șofer tânăr care avea o mamă în vârstă, temătoare de Dumnezeu. Tom nu voia să știe nimic de credință – dar mama lui îi vorbea mereu despre pocăință și întoarcere la Dumnezeu. Într-o zi, Tom s-a enervat și a spus: „Nu mai pot să rămân mult timp aici. Tot timpul îmi vorbești despre credință. Îmi voi găsi un nou loc de muncă și mă voi muta de aici. Atunci nu va mai trebui să aud asemenea prostii.” - „Tom”, a spus sărmana mamă, „atât timp cât am o limbă, îți voi vorbi despre Domnul și Domnului despre tine.”

Tom a făcut ceea ce a spus. El s-a dus într-un alt oraș și s-a angajat ca șofer la un om cu o poziție înaltă. A sosit ziua când a trebuit să-l ducă cu mașina pentru prima oară pe noul său angajator. Dar bărbatul nu a urcat, cum este obișnuit, în spate, ci s-a așezat în față, lângă Tom. Tom s-a gândit: „Vrea cu siguranță să vadă cum știu să conduc.” Dar înainte de a-și termina gândul, șoferul i-a spus direct: „Spune-mi dacă ești mântuit.”

Tom a fost lovit ca de fulger! El a înțeles că poate fugi de mama lui, dar niciodată de Dumnezeu! Fără a spune un cuvânt, a pornit la drum tremurând din tot corpul. În tot acest timp a auzit cuvinte binecunoscute – evanghelia despre Isus Hristos. Tom a anunțat că este bolnav pentru câteva zile. Se temea de Dumnezeu și de judecata Lui. Dar teama de Dumnezeul atotștiutor a dispărut doar când a recunoscut dragostea lui Dumnezeu care s-a descoperit în Hristos Isus. Imediat i-a scris mamei sale: „Dumnezeu a mers după mine și a mântuit sufletul meu.”

Nimeni nu poate fugi de Dumnezeu. El merge după creaturile Lui rătăcite. Așa a fost și cu prima pereche de oameni (Geneza 3.8-9) și tot așa este și astăzi. Ce bine dacă te lași găsit de El – înainte de a fi prea târziu!