În amurgul zilei, Daudi venea agale de la
spital. Yohanna, care stătea lângă foc, l-a întrebat:
- Spune-mi, te rog, Omule Mare și preparator
de medicamente, cum se face din ou bun, ou rău?
- O, spuse Daudi, foarte simplu. Lasă-l în
pace și se strică singur!
Cei din jurul focului zâmbiră. Yohanna
întrebă din nou:
- Și cum se face ou bun dintr-unul rău?
Toată lumea a râs.
- Asta nu se poate, spuse unul.
Yohanna s-a aplecat asupra piciorului
paralizat.
- Într-adevăr, în cazul ouălor, nu se poate,
dar în cazul oamenilor, da. Toți sunt răi, spune Cartea lui Dumnezeu. Nu este
niciunul drept, fără păcat. Dar viața stricată se poate transforma într-o viață
bună, prin puterea lui Dumnezeu. Așezați-vă și ascultați pățania lui Niani cu
oul.
Două maimuțe, Pupu și Oho, s-au coborât de
pe creanga copacului Buiu. Înaintea lor țopăia tacticos o cioară.
Pupu se aplecă la urechea frățiorului și îi
șopti proverbul maimuțelor:
- Unde te mănâncă acolo trebuie să fie și „dudu”
(pureci).
Frățiorul încuviință. Aceasta este o
experiență generală și un proverb arhicunoscut.
Pupu continuă:
- Deci, Oho, unde vezi pasăre acolo trebuie
să fie și ouă. Se uită de jur-împrejur și deodată ochii îi străluciră în timp
ce cu bărbia arătă înspre crengi:
- Acolo sus vezi un cuib?
Pupu se cățără printre crengi, își vârî
capul în cuib și se întoarse rânjind, ținând în pumn un ou cât se poate de
murdar. L-a aruncat lui Oho care l-a prins cu dibăcie, ca apoi să i-l arunce
înapoi lui Pupu cu atâta neîndemânare, încât acesta nu l-a mai putut prinde,
deși s-a aruncat după el cu mâinile și cu coada. Oul murdar căzu printre crengi
și se sparse pe pământ. Din coaja spartă a oului se ridica un miros cu totul
neplăcut nasului. Maimuțele o zbughiră de acolo, ținându-se de nas. Avură
remușcări de conștiință când îl observară pe unchiul Niani care se plimba
mulțumit pe creanga preferată a copacului familiei.
În mâna stângă ținea un ou cald încă, din
cuibul găinii Kucu. Își lingea buzele cu plăcere. Cu cea mai mare băgare de
seamă făcu o gaură la unul din capetele oului și își apropie gura cu grijă de
el, sorbind conținutul oului. Pupu și Oho se apropiară de celelalte maimuțe
tinere și îl priveau cu invidie.
Niani sorbi cu îndemânare până și ultima
vitamină din ou, apoi își răsuci tacticos coada și își mângâie burta.
- Ouăle, spuse el pe un ton pe care îl
folosesc cei care se adresează unui auditoriu numeros, dau o senzație atât de
plăcută stomacului! Amintirea îi lumină fața și își linse buzele.
- Dar anumite ouă...
Niani își răsuci cu putere coada în jurul
crengii și arătă cu degetul spre maimuțele Pupu și Oho ai căror ochi ieșiseră
din orbite, de frică, apoi continuă:
- Dar anumite ouă sunt neplăcute la miros,
sunt îngrozitoare pentru gură și nesănătoase pentru stomac.
Tinerii tribului dădură înțelegător din cap.
- Dar cum poți să știi care ce fel de ou
este?
Niani se scărpină gânditor și își alese cu
grijă cuvintele. Se făcu că ține în mână un ou și îl ridică în dreptul ochilor.
- Unii țin oul în dreptul soarelui. Aceștia
se numesc privitori. Dar chiar și cele mai înțelepte maimuțe și cei mai ageri
ochi pot greși.
- Unii ascultă. Niani își duse oul fictiv în
dreptul urechii și îl scutură. – Dar chiar și cea mai bună ureche de maimuță se
poate înșela.
Se aplecă mult înainte și continuă în
șoaptă:
- Alții sparg coaja pentru a cerceta
conținutul.
- Ooooo! Boturile zbârcite de maimuță se
îndreptară cu plăcere în sus.
Niani
diseca problema mai departe.
- Iată încă o metodă bună! Luăm un bostan,
îl umplem cu apă și punem oul în el. Dacă se lasă la fund, este un ou valoros
care aduce bucurie stomacului, lucire ochilor, iar coada devine mai ageră.
Niani își schimbă poziția pe creangă
printr-o singură mișcare a mâinii stângi, apoi își drese vocea.
- Ouăle care nu se ridică la suprafață, dar
nici nu se lasă la fund sunt numai bune ca dar pentru cei pe care nu-i prea
stimăm.
Una dintre maimuțe încuviință foarte înțelegătoare.
Odată a făcut și ea un asemenea dar.
Vocea lui Niani deveni ascuțită.
- Dar ouăle care nu se ridică la suprafață,
aruncați-le binișor undeva cât mai departe, în direcția în care suflă vântul.
Sensul deplin al acestor cuvinte fu priceput
cu greu de maimuțe.
Daudi zâmbi tăcut și se întoarse spre
ascultători.
- Ca să cunosc oul, este nevoie să-l pun în
apă, pentru că nu pot vedea prin coaja lui. Dar Dumnezeu vede prin noi. El nu
are nevoie de un bostan cu apă, ca să vă cunoască inimile.
- Seara când vă plecați capul, amintiți-vă
și gândiți-vă la faptul că Dumnezeu privește de-a dreptul în voi. Ce vede dacă
Se uită în inima ta?
