Floarea albă

   O grupă de turiști a vizitat o mină de cărbuni. La intrarea în mină creștea o plantă cu flori albe, strălucitoare. Vizitatorii s-au mirat de faptul că această floare albă, înconjurată de praf negru de cărbune, rămăsese așa de curată și de albă. Un miner aruncă o mână de praf de cărbune peste floarea albă, dar niciun firicel de praf nu se prinse de floare. Petalele ei păreau acoperite cu o „glazură“ care respingea particulele de murdărie. Dumnezeu, Creatorul, a creat astfel această floare ca să rămână albă ca zăpada în mijlocul norilor negri de praf.

   Fiecare om care se întoarce la Domnul Isus primește prin nașterea din nou o „natură nouă“, adică viață nouă, dumnezeiască. Această „natură nouă“ a unui credincios se aseamănă acestei flori albe: ea nu poate fi „murdărită“ de păcatul din jurul nostru, pentru că răul nu poate găsi niciun punct de contact.

   Natura veche este încă în noi și ea ne conduce mereu la păcat. De aceea este necesar să stăm aproape de Domnul Isus pentru a rămâne păziți. Din propria noastră putere nu reușim acest lucru, dar viața nouă din noi posedă capacitatea de a învinge răul.

   „Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea.“ (1 Ioan 5.4).