Afară bate vântul și
plouă ne-ncetat,
în stoluri zboară
corbii,
ce mult noroi e-n sat,
iar prin orașe ploaia
din strașini plânge
greu,
așa când fac păcate,
aș vrea să plâng și
eu.
Ies apele,
duc poduri,
pustiu e pe hotar,
e ziua tot mai mică
și soare-i tot mai
rar...
Mi-e silă de noroaie,
mi-e frică de păcat...
ajută-mă Isuse și
ține-mă curat!
Ferește-mă de cel rău,
fă-mi sufletul senin
cu Soarele iubirii să
mă-ncălzești...
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu