Susi şi păpuşile ei

   Susi se juca în camera ei cu păpuşile. Părinţii ei plecaseră în oraş pentru a face câteva cumpărături. Când clopotele bătură de ora şase seara, Susi se gândi: „Curând este timpul de cină. De fapt, aş putea să le fac o bucurie părinţilor şi să pun masa.“

   Se duse în bucătărie, însă nu avu chef să facă ceva, mai ales când constată că vasele trebuiau scoase din maşina de spălat vase. „Părinţii nu se vor întoarce aşa de repede acasă“, spuse ea şi porni din nou spre păpuşile ei.

   După puţin timp auzi paşi pe coridor. Oare să fie deja părinţii? Dar, spre bucuria ei, era sora ei. Liniştită, Susi se întoarse iarăşi în camera ei.

   Deodată, bătaia ceasului din turn îi aminti că era deja şase şi jumătate. Părinţii puteau acum să se întoarcă în orice moment. Deci, repede aşeză păpuşile în pătucuri, şi apoi în bucătărie!

   Îngrozită, Susi tresări puternic când auzi că cineva puse cheia în broasca uşii. Acum puteau să fie numai părinţii ei. Tatăl intră deja în cameră. Privi trist la fiica lui: „Nu ai putut să aşezi masa?“ – Susi a vrut să spună că aceasta a fost intenţia ei, dar tatăl părăsise deja camera.

   I-a părut tare rău fetei, că nu şi-a putut duce la îndeplinire ce a avut de gând să facă. În loc să le facă o burie părinţilor, ea i-a dezamăgit. Ce păcat că a amânat tot mereu intenţia ei, până a fost prea târziu.

   Această povestire ne-a scris-o o tânără cititoare. Este vorba de propria ei întâmplare. Noi i-am schimbat numele. Poate s-ar putea pune chiar şi numele tău. Desigur, ţi s-a întâmplat ceva asemănător ca acestei fete.

   Ai vrut să-ţi vizitezi colega de şcoală bolnavă. Dar ai amânat mereu vizita până când ea s-a însănătoşit.

   Aveai pe inimă să-l inviţi pe micuţul vecin la şcoala duminicală. Dar într-o zi a plecat cu părinţii săi într-un alt loc. Oare să aibă şi acolo ocazia să audă de Mântuitorul?

   De mult ai vrut să-i scrii unei persoane, care pentru un timp era departe de casă, o scrisoare frumoasă. Câtă bucurie a-i fi putut face cu aceasta. Pe neaşteptate, timpul absenţei a trecut.

   Ai putea să dai mai multe exemple despre ocazii pierdute în viaţa ta.

   Cine aparţine Domnului Isus poate să arate astfel de slujbe de dragoste şi să le îndeplinească numaidecât în dependenţă de El. Aceasta este plăcut Domnului şi ajută şi altor oameni spre mântuire şi bucurie.

   Pune astăzi în aplicare una din bunele tale intenţii!