Oglinda

   Mama lui Vasile a avut de rezolvat ceva treburi în oraş, astfel că Vasile a rămas singur acasă.

   - Să fii cuminte şi să-ţi faci temele! Să nu te apuci de prostii! Într-o oră sunt înapoi, i-a mai spus ea înainte de a pleca.

   - Desigur, mamă. Poţi să mergi liniştită.

   La început, totul a mers bine. Vasile stătea la masă în camera lui şi îşi scria cu sârguinţă temele. Deodată îşi aduse aminte de coşuleţul cu cireşe frumoase din bucătărie. Ce poftă i se făcu! Mm! Dar acestea erau desigur pentru desertul după cină. Dar tot mereu Vasile se gândea la fructele delicioase. „Dacă iau numai o cireaşă, desigur nimeni nu va observa ceva, numai să gust una“, îşi spuse el şi deja se afla în faţa coşuleţului. O cireaşă mare dispăru în gura lui. „Ce delicioasă!“ – Iarăşi întinse mâna după fructele strălucitoare. „Ah, sunt aşa de multe, câteva în plus sau în minus, ce are a face?“ Şi aşa continuă până când în sfârşit lacomul se sătură şi coşuleţul deveni pe jumătate gol.

   Când mama se întoarse din oraş, îl găsi pe băiatul ei tot la temele sale.

   - Vasile, a fost totul bine? întrebă ea.

   - Desigur, mamă.

   Dar totuşi nu se simţi în apele lui. Mama se uita la el aşa de ciudat. Oare ce să însemne?

   - Vasile, spuse ea, ce ai făcut?

   - Nimic, de ce?

   Mama dispăru o clipă şi se întoarse cu o oglindă în mână.

   - Uite cum arăţi!

   Şi ce a văzut Vasile? Gura lui era murdară albastru-violet. Nu mai era nimic de ascuns şi pedeapsa meritată nu a întârziat.

   Dragi copii, şi Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este ca o oglindă. Dumnezeu ne arată acolo ce se vede la noi în inimă: invidie, ură, neascultare, mânie, minciună.

   Şi care este sentinţa Lui? – „Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar“ (Romani 3.12). Aceasta este o vorbire clară, pe care cu toţii o înţelegem. Şi totuşi, poate unul dintre voi se gândeşte: „Ei, dacă este aşa, atunci mai bine nu mă uit în această oglindă!“ Dar aceasta nu schimbă faptul că inimile noastre sunt pline de păcate. Dumnezeu nu ne arată în Cuvântul Său numai petele din inima noastră, ci El ne arată şi cum putem deveni curaţi. În 1 Ioan capitolul 1, versetul 7 citim:

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.“

   Domnul Isus Şi-a dat sângele Său preţios, când a fost răstignit pe cruce şi a purtat pedeapsa pentru noi.

   Drag copil, doreşti să devii curat? Recunoaşte în faţa Domnului Isus păcatele tale şi roagă-L ca El să te facă curat. Crede cu tărie că Mântuitorul a făcut şi pentru tine totul la crucea de la Golgota. Apoi poţi merge cu o inimă curată şi fericită pe calea ta.