Doi băiețași discutau despre Dumnezeu. Unul
dintre ei zise:
- Mie
nu-mi place că Dumnezeu vede totul. Nu vreau să mă vadă când mă port urât.
Celălalt îi răspunse:
- Mie,
în schimb, îmi place că Dumnezeu vede totul, pentru că, văzându-mă în pericol,
mă poate ajuta.
Copii, oare care dintre ei are dreptate?
Ochii Domnului sunt pretutindeni, zice
Biblia, și-i văd și pe cei răi, și pe cei buni. Dar nici asta nu este încă
totul. Ochii Lui ne pătrund până și gândurile, văd dacă Îl iubim sau nu. Ei văd
prin întuneric tot atât de bine ca și la lumina zilei. Ei văd oriunde.
Noi săvârșim multe fapte urâte, pe care am
vrea să nu le vadă Dumnezeu. Primii oameni, Adam și Eva, nu și-au putut ascunde
de El păcatul; nici Cain n-a putut ascunde de El uciderea fratelui său Abel.
Chiar din primele pagini ale Bibliei aflăm că Dumnezeu este Atotvăzător.
Dumnezeu Se află pretutindeni și este cu neputință să te ascunzi de El, căci
este Atotvăzător și Atotștiutor. Ce putem face noi atunci cu faptele noastre
rele? Cum să le ascundem de Dumnezeu? Numai Dumnezeu ne poate feri de mânia
Lui, atunci când Îl rugăm să ne ierte păcatele în Numele lui Isus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, care a luat asupra Lui păcatele tuturor oamenilor care cred în
El.
Când Îl rugăm astfel, Dumnezeu nu ne vede
păcatele, ci Îl vede doar pe Fiul Lui cel fără de păcat. De aceea, când
săvârșim fără voia noastră o faptă urâtă, trebuie să-I cerem fără întârziere
iertare Domnului în Numele lui Isus Hristos și atunci ochiul Lui atotvăzător nu
ne va înfricoșa. Hristos a suferit pentru ispășirea păcatelor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu