Răscumpărat

   Ştefan locuia într-un sat pe malul mării. Îi plăceau valurile, vapoarele şi vântul care venea din larg. Într-o zi de vacanţă, ceru voie tatălui să lucreze în atelier şi să folosească uneltele sale de tâmplărie.

   - Vreau să-mi fac un vapor, spuse el tatălui.

   Cu multă minuţiozitate, urmând sfaturile tatălui său, Ştefan tăie lemnul pentru vapor, apoi fixă de punte un catarg şi velele, pe care le decupă dintr-o pânză mai veche.

   Va pluti oare vaporul meu? se întrebă Ştefan.

   După ce ultimul strat de vopsea s-a uscat, Ştefan îşi luă vaporaşul şi porni spre mare.

   Copilul, culcat pe ţărmul apei, admira cum vaporul făcut de el plutea liniştit pe deasupra valurilor.

   Deodată, atenţia copilului a fost atrasă de sirena unei maşini de pompieri. Ridicând ochii zări în depărtare un nor gros de fum. Lăsându-şi vaporaşul să plutească mai departe pe valurile mării, Ştefan se îndreptă în grabă spre locul incendiului. Nimic grav! Era un depozit părăsit, care luase foc.

   Nu după mult timp se întoarse la locul unde îşi lăsase jucăria... Dar... vaporul dispăruse! Îl căută mult timp, dar nu-l mai găsi. Întristat de pierderea vaporaşului pe care chiar el îl construise, se întoarse acasă.

   Câteva zile mai târziu, trecând prin faţa unui magazin, Ştefan tresări: în vitrină, printre multe alte articole, zări vaporul confecţionat de el. Fără să zăbovească, intră în magazin.

   - Domnule vânzător, acela este vaporul meu; l-am făcut eu cu mâna mea.

   - Eu l-am cumpărat de la un pescar, răspunse vânzătorul. Cu plăcere am să ţi-l dau în schimbul sumei pe care eu am plătit-o pescarului.

   În zilele următoare, Ştefan încercă să adune suma necesară lucrând câte ceva pentru vecini. La rândul lor, părinţii îl ajutară şi ei cu ceva bani.

   Într-o zi, Ştefan merse la magazin şi aşeză pe tejgheaua negustorului toată agoniseala lui, primind în schimb vaporul mult iubit. Părăsind magazinul, strânse vaporul la piept spunând:

   - Tu eşti cu adevărat al meu, de două ori al meu. Nu doar că te-am făcut cu mâna mea, dar te-am şi răscumpărat.

   Aşa cum Ştefan a fabricat vaporul său, Dumnezeu ne-a creat pe noi. Noi suntem lucrarea mâinilor Sale şi Lui Îi datorăm totul.

   Neascultarea noastră ne-a depărtat de El fiind pierduţi pentru totdeauna. În dragostea Lui L-a trimis pe pământ pe Domnul Isus, ca să ne izbăvească de sub povara păcatului. El a murit pe cruce la Golgota şi ne-a răscumpărat cu preţul sângelui Său. Cât de mult ar trebui să-i mulţumim pentru lucrarea Sa minunată de mântuire!