Dragă
băiat, dragă fată,
Ai un prieten?
Ai o prietenă?
Este ceva frumos să ai un prieten/prietenă – nu-i aşa? Ce
preţuieşti în mod deosebit la prietenul tău sau ce crezi tu că reprezintă
prietenia?
Haideţi să enumerăm câteva lucruri:
Îmi doresc fidelitate. Eu sunt fidel.
Îmi doresc amabilitate. Eu
sunt amabil.
Eu iert greşelile. Mie
mi se iartă greşelile.
Eu sunt sincer. Prietenul
meu este sincer cu mine.
Observi că sunt caracterisitici, care trebuie să vină din
ambele părţi. Tu aştepţi de la prietenul tău, ca să fie fidel cu tine – iar el
este fidel, pentru că i-ai arătat fidelitate. Aşa poate să se dezvolte o
prietenie, când fiecare dă celuilalt ceea ce şi el aşteaptă de la celălalt.
Din păcate, câte o prietenie „se strică”, pentru că o parte
nu ia în seamă această reciprocitate. Dacă „porţi ranchiună” prietenului tău pentru
un lucru şi nu eşti gata să ierţi, şi la el rămâne o suspiciune. Atunci,
legătura se rupe. Această ruptură devine adesea mai mare decât a fost mai înainte
prietenia – şi nu este bine.
Pe un nivel mult mai înalt este prietenia, care nu pune
cerinţe, care nu aşteaptă nimic, ci de la sine merge în întâmpinarea celuilalt.
Domnul Isus Şi-a dat viaţa Sa pentru noi, când la noi nu
era nimic de iubit, când eram încă păcătoşi.
Îl cunoşti ca Prietenul tău?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu