Vinovat!

   Un misionar a explicat odată în faţa unei mulţimi de negri cele zece porunci. Unul dintre negri, un bărbat mai în vârstă, a ascultat cu deosebită atenţie. Când misionarul a prezentat prima poruncă, negrul şi-a aplecat trist capul şi a şoptit:

   „Eu sunt vinovat!“

   La a doua poruncă a spus aceleaşi cuvinte. La a treia a venit iarăşi încet de pe buzele sale: „Vinovat!“ La a patra tot aşa. Când misionarul însă a citit a cincea poruncă, s-a gândit:

   „Nu, nu sunt vinovat. Tom nu a omorât niciodată un om!“

   Dar cât s-a mirat, când misionarul a continuat:

   „Pentru încălcarea acestei porunci nu este necesar un omor. Nu, pentru că în Noul Testament citim: «Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş.» Şi acum vă întreb pe voi: Nu aţi dorit niciodată, ca acest bărbat sau acea femeie să fie morţi?“

   Capul negrului căzu iarăşi adânc pe pieptul său. Cât de adesea a avut o asemenea dorinţă! Deci era un ucigaş! Inima lui a început să bată cu putere. În sfârşit nu a mai putut să se abţină. A strigat tare: „Massa! Tom crede că a omorât înainte de micul-dejun zece oameni! Tom nu a crezut niciodată că este aşa de rău!“

   Misionarul, surprins de impresia adâncă pe care au avut-o cuvintele sale asupra negrului, a început acum să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu, care L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu pentru păcătoşi. Sărmanul negru asculta cu atenţie sporită. Dacă a fost mirat înainte de răutatea şi ruina inimii sale, acum trebuia să se minuneze mult mai mult de mărimea dragostei şi a îndurării lui Dumnezeu.

   Aceasta este calea, pentru a veni la Dumnezeu. Numai atunci eşti în stare să recunoşti ceva din dragostea dumnezeiască, minunată, când ai recunoscut cum eşti. Harul lui Dumnezeu este doar pentru cei care sunt gata să se căiască. Asupra celor convinşi de propria dreptate, harul n-are nicio influenţă. Să dea Dumnezeu ca fiecare cititor al acestor rânduri să înveţe să recunoască ce este el în ochii lui Dumnezeu! Atunci el va fi ajutat.