Un vânt rece mătura
străzile. Ramon îşi strânse mai tare în jurul umerilor jacheta sa prea mică,
cârpită de multe ori şi se grăbi să meargă înainte. Picioarele lui goale în
pantofii uzaţi erau roşii de frig. Un soare mic, palid strălucea peste platoul
Altiplano. Acolo, de unde provenea Ramon, părinţii lui şi sora lui mai mică era
clima mai blândă decât în Anzii bolivieni. Dar părinţii lui s-au mutat, pentru
că au sperat să găsească de lucru în marele oraş El Alto, în apropiere de
capitala boliviană La Paz. Locuinţa lor se afla în apropiere de aeroport. Era
minusculă.
Era dimineaţa
devreme. Ramon trecu iarăşi ca în fiecare zi pe lângă locul visurilor sale.
Uşile micii biblioteci erau încă închise, dar prin geamuri Ramon le putea
vedea: rânduri de rafturi cu cărţi – poveşti, texte enciclopedice, ştiinţa
înaintaşilor săi, ştiri din ţări străine, cărţi pentru copii. După ce îşi
termina munca, Ramon rămânea mereu un moment în faţa bibliotecii. Dar era un
paradis închis pentru Ramon. El nu ştia să citească.
Se grăbi mai
departe. Ajunse în centrul oraşului şi bătu la uşa de lemn înaltă.
- Intră! răsună o voce vioaie. Tânărul tâmplar
artist Diego îşi ridică privirea.
- Ce frumos că
eşti punctual! Mai întâi te rog livrează câteva lucrări.
Şi Diego i-a
explicat unde trebuia să meargă. Cu toate că nu putea citi, Ramon cunoştea
destul de bine cartierul şi cunoştea mulţi locuitori. Acest lucru făcea munca
lui mai simplă. Două ore merse pe jos. Apoi mătură atelierul şi aranjă o
grămadă de scânduri de lemn netede, preţioase.
Munca grea avea
un avantaj pentru el: se încălzea. În scurta pauză de amiază, Ramon se retrăgea
într-un colţ protejat în grădină în spatele casei. Cu o foame de lup, muşca din
lipia, pe care i-o dăduse mama lui. Apoi muncea mai departe. Astăzi avea voie
să-l ajute pe Diego chiar la o sculptură. Cu grijă şi atenţie, el lucră lemnul
fin. Diego îl privi interesat şi dădu din cap mulţumit.
Acum apărură în
atelier şi tânăra soţie a lui Diego, Elvira, şi fiica lor, Sonja.
- Ţi-ai făcut bine treaba, îl lăudă Diego pe
Ramon, când acesta îi prezentă lucrul gata.
- Pentru aceasta,
Ramon trebuie să primească o răsplată, ceru imediat Sonja.
- Ai dreptate,
spuse Diego. Ai vreo dorinţă, Ramon? Să-ţi plătesc o plată în plus?
Ramon scutură
din cap. Ochii lui priviră plini de dorinţă. Elvira se uită la el cu atenţie.
- Spune ce ai pe inimă, îl încurajă ea.
- Doresc aşa de
mult să învăţ să citesc, murmură băiatul şi îşi lăsă privirea în jos.
Elvira se gândi
un moment.
- Ai de două sau de trei ori pe săptămână
timp, să rămâi la noi puţin după lucru?
Ramon afirmă cu
tărie.
Elvira îi aruncă
soţului ei o privire întrebătoare. El dădu din cap aprobator.
- Se face. Poţi să rămâi când fac temele cu
Sonja şi te învăţăm cititul!
Ochii lui Ramon
străluciră.
- Mulţumesc!
Diego şi soţia
lui s-au ţinut de cuvânt. Deja în ziua următoare Ramon a primit un caiet de
scris şi un creion. În abecedarul Sonjei a cunoscut primele litere. Ramon
învăţa cu mare sârguinţă. Curând a putut să citească primele propoziţii. Diego
i-a permis chiar şi în timpul lucrului să se uite în abecedar. Pentru aceasta
Ramon a lucrat cu mai multă hărnicie, astfel încât tânărul tâmplar era foarte
mulţumit de el.
Şi în sfârşit,
Ramon a ajuns ca să nu treacă după muncă pe lângă bibliotecă, ci să intre în
ea! Lumina soarelui cădea pe rafturile ordonate cu cărţi. Ramon mergea de-a
lungul lor, silabisea încet ce stătea pe cotorul cărţilor.
În colţul pentru
copii găsi în sfârşit ce căuta: o carte cu imagini şi istorisiri din Biblie. El
puse cartea deschisă pe masă şi se aşeză. Ici-colo mai exista câte un cuvânt
sau o expresie care îi făcea greutăţi. Dar Ramon putea înţelege în mare aproape
tot. Se adânci în istorisirea despre Avraam, pe care o cunoştea numai din
predica auzită duminica. Şi Ramon începu să viseze. Într-o zi va avea propria
lui Biblie şi va putea citi în ea.
Informaţie pentru voi:
Oraşul mare bolivian El Alto se află la aprovimativ 4000
metri înălţime pe un platou al Anzilor, care este numit Altiplano, aproape de capitala
La Paz.
El Alto este unul dintre cele mai sărace oraşe ale lumii.
Aproximativ 80 de procente din populaţie sunt de origine indiană. 50 procente
ale populaţiei nu au mai mult de 19 ani. Foarte mulţi locuitori nu ştiu nici să
citească, nici să scrie, până la 88 procente din populaţie.
Dar în ultimul timp, lucrurile merg ceva mai bine în
oraşul El Alto, despre aceasta dau mărturie o mică pătură mijlocie a populaţiei
şi arhitectura colorată, veselă, care începe să ia locul străzilor gri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu