Cu toate că
Biblia nu este o carte de biologie, cum aveţi cu toţii la şcoală, se poate
totuşi citi în multe locuri ceva despre natură şi de asemenea despre animale.
În Proverbe 30.24-28 sunt descrise chiar patru animale unele după altele: „Sunt
patru fiinţe mici pe pământ şi sunt deosebit de înţelepte: furnicile, un popor fără
putere, totuşi îşi pregătesc hrana vara; şafanii sunt doar un popor slab, totuşi
îşi fac casa în stâncă; lăcustele n-au împărat, totuşi pornesc toate în cete; prinzi
păianjenul (sau: şopârla) cu mâinile, totuşi este în palatele împăraţilor.”
Furnicile
Există o mulţime
de feluri diferite de furnici în lume, iar unele sunt mult mai mari decât
acelea care mişună la noi în păduri. În alte ţări există chiar unele tipuri,
care sunt mari cât albinele! Dar toate au în comun faptul că toată vara sunt
preocupate să strângă hrană pentru iarna care urmează. Ele nu gândesc aşa:
„Pentru acum am destul de mâncare; pot să mă odihnesc în linişte”, ci sunt tot
timpul în mişcare şi fără pauză la lucru. Cercetătorii au descoperit, că
furnicile sunt pe drum şi lucrează într-o zi circa 16 ore! Uită-te vara la un
muşuroi de furnici: este o alergare în toate direcţiile, încoace şi încolo, şi
niciodată nu se vede o furnică, care să nu fie preocupată. Ele strâng vara,
pentru a avea suficient iarna! Dumnezeu le-a dat un instinct să facă aşa.
Şafanii
Şafanii nu fac
parte din familia de viezuri, ci formează o specie aparte de animale şi trăiesc
în Asia şi Africa. Ei cresc aproximativ tot atât de mari cât iepurii de câmp şi
au dinţii din faţă mari, ascuţiţi. Ei trăiesc în peşteri mici şi crăpături de
stânci, şi tot acolo aleargă când apare un pericol. Când de exemplu sunt
atacaţi de vreun animal de pradă mare, atunci ei nu încearcă să se apare, ci
aleargă cât pot de repede în crăpăturile sigure ale stâncilor, unde animalul de
pradă nu poate intra. Cu tălpile lor aderente pot să alerge în sus şi în jos pe
stâncile foarte abrupte, şi de aceea fuga este de cele mai multe ori cea mai
bună cale de scăpare. Stâncile sunt deci casa lor şi adăpostul lor. Şafanii
sunt aşa de înţelepţi, căci ştiu: aceste locuinţe sunt sigure. În Biblie,
Dumnezeu este de asemenea numit „Stânca”, „Cetăţuia” sau „Adăpostul” pentru
toţi care se încred în El. Este într-adevăr înţelept, ca în toate lucrurile să
alergi la Dumnezeu.
Lăcustele
Exact ca la
furnici, există şi la lăcuste multe soiuri diferite, care parţial devin mult
mai mari decât acelea pe care le cunoaştem aici la noi. Unele soiuri sunt lungi
între cinci şi şapte centrimetri. Se poate înţelege, că aceste animale devin
uneori chiar o plagă, nu-i aşa? Ele se pot înmulţi foarte repede şi puternic,
şi se poate întâmpla ca un popor de lăcuste să crească aşa de mult, încât nu se
mai vede soarele, când zboară toate deodată! Cu toate că nu au un „împărat”, roiul
de lăcuste se ordonează de la sine. Desigur, cunoşti aşa ceva: când patru
prieteni sunt împreună şi fiecare vrea să-şi impună voinţa, se iscă ceartă.
Aceasta este înţelepciunea lăcustelor: fără ceartă şi luptă, împreună merg
înainte.
Şopârlele
Şopârlele apar în
principal în ţările calde ale pământului. Este un animal paşnic, care nu face
rău omului. Se poate prinde chiar cu mâinile. Mai demult, acestor animale li se
acorda o mare atenţie şi se îngăduia ca să alerge prin palatele împăraţilor. Şi
aceasta este un fel de înţelepciune: un animal se comportă paşnic faţă de
oamenii mari şi puternici şi de aceea este suportat de ei.
Şi de unde au
aceste animale înţelepciune? Este totul doar întâmplare? Nu, ele nu au devenit
de la sine „înţelepte”, ci toate arată prin comportamentul lor ceva despre
înţelepciunea minunată a lui Dumnezeu, care le-a creat cu aceste capacităţi.
Ce mare este
Creatorul nostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu