În Marea Caraibilor, la intrarea periculoasă
într-un port, se afla un far. Un paznic autorizat şi foarte bine plătit stătea
acolo sus; acesta nu avea nimic altceva de făcut decât să aprindă în fiecare
seară punctual lampa puternică şi să vegheze la ea în timpul nopţii.
Într-o seară, când paznicul s-a trezit la
ora obişnuită, s-a simţit încă obosit şi adormit; razele soarelui cădeau încă
oblic în încăpere. S-a gândit: „Poţi să mai dormitezi douăzeci de minute.“
Dar conştiinţa l-a atenţionat: „Mai bine
aprinde deja acum lampa!“ Dar somnul şi lenea au biruit asupra sentimentului
serios de obligaţie. În timp ce s-a mai gândit, a adormit iarăşi.
Vise îngrozitoare l-au trezit într-un final.
În jurul lui era noapte întunecată. Tremurând se grăbi sus la camera unde se
afla lampa şi aprinse lampa preţioasă. Apoi se aplecă afară spre mare. Dar
totul era liniştit. Dar nu inima lui. Ce nenorociri s-au putut întâmpla prin
delăsarea obligaţiei sale?
Şi într-adevăr, un cuter pescăresc şi un vapor
au naufragiat în întuneric de stâncile îndepărtate. Consulul american a trimis
deja a doua zi un sol, pentru a aduce pe paznicul infidel în detenţiune
preventivă.
Cititorule, dacă ai găsit prin harul lui
Dumnezeu în sângele lui Hristos împăcare şi mântuire, atunci eşti chemat de
Dumnezeu să fii o lumină pentru alţii, ca ei să nu meargă în pierzare. Eşti
conştient de această înaltă chemare? Sau îţi petreci viaţa pământească în
linişte indolentă şi egoism de neiertat? Trăieşti pentru tine sau pentru Domnul
şi lucrarea Sa? Verifică viaţa ta, umblarea ta, inima ta, dacă eşti în lumină
sau dacă lumina care este în tine este întunecată! Trezeşte-te, ca Hristos să
te lumineze, şi vei fi o lumină şi o binecuvântare în dragoste şi credincioşie
pentru cei din jurul tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu