Acesta eşti tu, Iosife!

   Un vânzător, care Îl iubea pe Domnul Isus şi încerca să-I slujească cum şi unde putea, umpluse câteva rafturi în magazinul său cu Biblii. Deasupra acestora stătea scris vizibil în întreg magazinul:

Aici se vinde sabia creştinului!

   Cu o astfel de sabie, soldatul Împăratului ceresc a obţinut cândva o biruinţă minunată.

   Într-o dimineaţă sosi o ceată de tineri destrăbălaţi pe stradă, urmaţi de o mare mulţime de curioşi. Ei erau îmbrăcaţi foarte colorat, astfel încât puteai să crezi că este vorba de o trupă de comedianţi care umblau din loc în loc. În mâini aveau diverse instrumente muzicale. S-au oprit tocmai în faţa magazinului vânzătorului şi au început să cânte şi să prezinte tot felul de acrobaţii. După ce au cântat câteva cântecele vesele, unul dintre ei, un tânăr cu trăsături ale feţei interesante, a ieşit din rândul lor pentru a aduna într-o cutie de metal bani de la cei ce stăteau în jur. După comportamentul lui se putea observa că cunoscuse zile mai bune. După ce a terminat de făcut turul, a intrat şi în magazin, de unde vânzătorul văzuse acţiunea ciudată a tinerilor. La rugămintea de a i se oferi ceva, vânzătorul a luat o Biblie din raft şi i-a spus:

   - Ascultaţi, dragul meu, vreau să vă dăruiesc 10 euro şi pe deasupra această carte, dacă îmi promiteţi să citiţi cu glas tare camarazilor dumneavoastră un capitol pe care vi-l voi arăta, încât toţi de aici să poată auzi.

   Râzând, tânărul a luat în primire Biblia, a păşit spre uşă şi a strigat celor de afară:

   - Aici este ceva de câştigat, băieţi! Domnul de aici vrea să-mi dea 10 euro, dacă vă voi ţine un mic discurs.

   În timp ce toţi se uitau plini de nerăbdare la cel ce vorbea, vânzătorul deschise Biblia la capitolul cincisprezece din Evanghelia după Luca şi îl rugă pe tânăr să înceapă cititul la versetul unsprezece.

   - Ei, atunci la treabă, băiete! a strigat unul din trupă râzând. Câştigă-ţi banii ca un bărbat!

   Iosif a luat cartea din mâna vânzătorului, a păşit spre camarazii săi şi a citit:

   „El a mai zis: Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi tatăl le-a împărţit averea.”

   Ciudăţenia împrejurărilor, precum şi ceva în glasul cititorului a făcut să se facă linişte deplină. Faţa tânărului a primit deodată o expresie solemnă. S-a oprit o clipă, dar apoi a citit mai departe:

   „Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.”

   - Acesta eşti tu, Iosife! a strigat unul din trupă. Este exact ce mi-ai povestit tu despre tine şi tatăl tău!

   Celălalt a continuat: „După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.”

   - Acesta eşti iarăşi tu, Iosife! s-a auzit aceeaşi voce.

   „Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.”

   - Aşa ne merge la toţi, a spus iarăşi vorbitorul de mai înainte. Suntem cu toţii cerşetori şi ar fi putut să ne meargă mult mai bine. Dar citeşte mai departe!

   Tânărul a dat urmare solicitării, dar glasul lui tremura.

   „Şi-a venit în fire şi a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu.”

   Mai departe nu a mai putut citi. Glasul lui s-a înecat. Niciun sunet nu întrerupse liniştea ca de mormânt. Tânărul stătea ca ţintuit de pământ. Faţa lui tresărea în timp ce ochii lui au rămas aţintiţi la cartea pe care o ţinea în mâinile lui tremurânde. Istorioara tocmai citită conţinea aproape exact ceea ce făcuse el. Şi el părăsise îndrăzneţ casa tatălui său bogat şi îşi irosise averea într-o viaţă deşartă. Şi acum îşi amintea deodată, la fel ca fiul risipitor din pildă, de tatăl său în vârstă şi mâhnit, de dragostea care l-a înconjurat în patria sa, de angajaţii care nu duceau lipsă niciodată de hrană şi băutură, în timp ce el, fiul unui aşa bogat tată, îşi câştiga pâinea mizeră în străinătate, desigur nu la o turmă de porci, dar tot într-un mod trist.

   Această zi a devenit punctul de cotitură în viaţa acestui fiu pierdut. El a cerut sfat de la vânzător, care a fost mijlocul întoarcerii sale. Acesta a scris părinţilor lui, iar urmarea a fost că tânărul s-a întors cu adânc regret în casa părintească după o absenţă îndelungată. Istorioara despre fiul risipitor s-a împlinit în modul cel mai frumos la el. El a venit cu totul înapoi. Isus Hristos a devenit Mântuitorul şi Domnul său, iar Tatăl Domnului şi Mântuitorului său, Dumnezeu, a devenit acum în adevăr Tatăl său.