„Eu te-am observat de mult timp”

   Călin era un copil bucuros al lui Dumnezeu. Niciodată nu uita ce privilegiu deosebit este să obţii iertarea păcatelor prin sângele Mântuitorului. Marea fericire, care umplea inima lui, îl determina să-i mulţumească Domnului său pentru orice prilej mic de bucurie. Toţi, care îl cunoşteau pe Călin, auzeau de la el adesea cuvintele: „Mulţumiţi Domnului!” Totuşi, cel mai mulţumitor era pentru mântuirea veşnică, pentru salvarea sa veşnică, pe care Dumnezeu i-a dăruit-o în har. Călin era într-adevăr un ucenic al lui Isus. El avea o singură dorinţă mare, de a-L urma pe Domnul şi Învăţătorul său ceresc şi să fie asemenea Lui.

   De mai mulţi ani, Călin lucra ca muncitor într-o mare întreprindere industrială. Munca lui era ca împreună cu mai mulţi colegi de lucru să fixeze de cârligul unei macarale bucăţi mari de oţel care trebuiau să fie transportate. Bucăţile mari şi foarte grele trebuiau să fie în aşa fel agăţate, încât să rămână exact în poziţie orizontală în timpul transportului. Bărbaţii reuşeau uneori deabia după multe încercări. Răbdarea lor era pusă adeseori la o grea încercare, şi astfel bărbaţii erau auziţi întreaga zi cum înjurau. Numai Călin rămânea întotdeauna liniştit, şi atunci când la locul lui de muncă totul se agita. Şi tocmai prin comportarea lui chibzuită, liniştită, el vestea virtuţile Mântuitorului său, care l-a iubit şi S-a dat pentru el la Golgota. Călin nu ar fi putut niciodată să predice cu cuvinte alese. Dar prin comportarea lui a fost o mărturie credibilă pentru Mântuitorul şi Domnul său.

   Într-o zi, un coleg de muncă i s-a adresat:

   - Rămâi întotdeauna aşa de liniştit, Călin, şi nu îţi pierzi răbdarea. Eu te-am observat de mult timp. Când unul dintre noi este mânios, înjură şi ţipă, tu lucrezi mai departe fără să te enervezi. Cum poţi asta?

   Acum a venit prilejul pentru Călin să vorbească despre Acela care făcea inima lui aşa de fericită şi îl făcea în stare să rămână liniştit. Au discutat un timp în pauza de la lucru. Călin i-a spus de asemenea că el merge duminica la o biserică creştină şi acolo ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. La final i-a spus:

   - Vino duminică cu mine, Florin, şi ascultă ce se spune acolo!

   Florin a venit şi a ascultat Vestea Bună despre Mântuitorul Isus Hristos, care a murit pentru păcătoşi pierduţi. Florin şi-a recunoscut vina, pierzarea sa veşnică, a crezut Evanghelia şi a găsit pacea.

   Ai fost şi tu pentru cineva un îndrumător spre Mântuitorul?