Oglinda

   - Ce ar fi să facem o excursie la grădina zoologică? întrebă tata pe micuţul Edi. Îţi place să vezi lei, urşi, elefanţi şi maimuţe curajoase! Edi ţopăia de bucurie într-un picior prin toată locuinţa. Cu tata la grădina zoologică! Putea să existe ceva mai frumos?

   Însă grădina zoologică, chiar dacă are multe animale sălbatice, nu este o junglă. Trebuie să iei în consideraţie mulţii vizitatori de acolo şi să te îmbraci curat şi ordonat. Dar asta nu-i plăcea lui Edi. Dar mama l-a strigat la ea, l-a spălat bine, i-a periat şi i-a pieptănat părul zburlit şi l-a îmbrăcat cu pantalonii cei mai buni. Edi era acum gata de plecare. Dar tata nu era încă gata. Mai avea o muncă importantă de rezolvat, de aceea Edi trebuia să aibă puţină răbdare.

El a mers afară în grădină pentru a-şi petrece timpul acolo. Mama l-a sfătuit:

   - Fii atent, Edi! Nu te murdări! Tata nu ia cu el un băiat murdar!

   - Fără grijă, mami! răspunse Edi. Şi dispărut a fost.

   Îndemnul mamei a fost curând dat uitării şi puţin mai târziu Edi se afla într-un mesteacăn înalt în grădină şi se legăna pe crengile lui. Cântecul lui răsuna tare în grădină. Dar deodată auzi glasul tatălui său. Într-o clipă, Edi a fost jos din copac şi a alergat spre el.

   - Eşti gata, putem merge acum? întrebă el pe tatăl său.

   Dar tatăl se uită foarte speriat la micuţul său Edi şi strigă:

   - Băiete, cum arăţi? Pe unde ai hoinărit? Aşa nu te pot lua!

   Edi se uită nedumerit la tatăl său, apoi la costumul său şi i-a explicat:

   - Dar mami m-a curăţat mai înainte!

   Tatăl l-a condus pe fiul său în casă şi l-a pus în faţa oglinzii mari din hol:

   - Uită-te în oglindă! Îl cunoşti pe acest băiat? Pot să-l iau aşa la grădina zoologică?

   Edi se privi în oglindă. Nu, aşa nu putea să-l ia tata în oraş şi să meargă la grădina zoologică. El arăta aproape ca un hornar.

   Dar ce era acum de făcut? Putea oglinda cea mare să-l facă curat pe micuţul Edi? Putea ea să-l spele, să-l pieptene şi să-i cureţe costumul?

   În niciun caz!

   Şi totuşi, oglinda era necesară: ea i-a arătat micuţului Edi că era murdar, zbârlit şi ciufulit. Atunci, micul băiat s-a ruşinat mult. El a văzut că aşa nu putea merge cu tatăl său la grădina zoologică.

   Cuvântul lui Dumnezeu se aseamănă unei astfel de oglinzi. Ea arată fiecăruia care se uită în ea cum este.

   Priveşte şi tu în această oglindă! Va trebui să recunoşti că eşti nepotrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Pentru că trebuie să recunoşti că nu ai împlinit poruncile lui Dumnezeu şi de aceea ai nevoie de un Mântuitor. Cine îndrăzneşte să spună că „Îl iubeşte pe Domnul Dumnezeul său cu toată inima sa, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi”? Şi tu eşti în ochii lui Dumnezeu un păcătos pierdut şi trebuie să fii mântuit. Domnul Isus vrea să fie Salvatorul tău. Vino la El! El te aşteaptă pentru a te mântui, pentru a spăla păcatele tale şi pentru a le şterge cu sângele Său scump. El S-a dat la crucea de la Golgota.    

   Micuţul Edi a mers, după ce s-a privit în oglindă, la mama lui, care l-a spălat încă o dată, l-a pieptănat şi l-a îmbrăcat cu un alt costum. Aşa vrea şi Dumnezeu să ne cureţe pe fiecare dintre noi şi să ne dăruiască haine noi. El este credincios şi drept şi ne iartă păcatele când I le recunoaştem. El ne dăruieşte haine albe, hainele mântuirii, haine de sărbătoare. Aşa este scris în Apocalipsa 3 şi 7, în Isaia 61 şi în Zaharia 3.

   Ai venit la El?

   „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4.12).