Vocea mătuşii răsuna veselă prin casă:
„Trezirea, spălarea şi îmbrăcarea!”
- Eu sunt aşa de obosit, mormăi Marin.
- Dar vrem să vedem răsăritul soarelui pe
munte! strigă Jana.
Ea alergă în baie. Cât de repede trecea
timpul astăzi! Şi apoi porniră. Au trebuit să se străduiască să meargă repede,
pentru a ajunge la timp pe vârful muntelui. Şi apoi văzură cum soarele se
înalţă. Razele lui aurii străluceau peste pădure. Nimeni nu spunea nimic.
Mătuşa luase Biblia cu ea şi astfel le citi din Psalmul 19: „Cerurile spun
slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui... În
ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele ... răsare la un capăt al
cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de
căldura lui.” Apoi au cântat împreună: „O, Doamne mare” şi s-au întors bucuroşi
acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu